Prinos al parului balai

Mi-e dor de ochii tăi adanci
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al parului balai
De-o dezmierdare iar mi-e dor
Şi de sărutul ce-adanc el m-a robit
Ca vantul adiind usor
Sa-nvie chipul ce-am iubit
Te simt în viaţă paradis
De vorbe dragi, de cantec si de flori
Te port in minte ca pe-un vis 
Ce dainuieste peste zari
Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimaşă tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de noptile de mai
Când amândoi ne-am întâlnit
 Irosim iubirea , irosim natura
Ce folos ca-s frunze verzi in fag, 
Daca nu pot fi cu cin’ m-i drag
Ce folos de noptile senine
Daca acuma nu mai esti cu mine
Stii cum iti spuneam ca te iubesc
Ai ras si ai crezut ca doar glumesc
Ai ras si ai crezut ca –i doar o joaca
Ai crezut ca poate o sa-mi treaca
Ce folos ca fiorile-nfloresc
Daca nu pot fi cu cin’ iubesc
Ce folos ca viata e frumoasa 
Daca nu pot sta cu tine-n casa
Lasa plang si las’ sa patimesc
Ca n-am stiut pe cine sa iubesc
Am crezut ca si tu vei tine la mine
Si acum vad c-a fost doar amagire
Nu-i nimic iubite o sa-mi treaca 
Si poate ne-om mai vedea vreodata
S-atunci poate c-am sa ti-o platesc
Pentru toate ce le patimesc.
De ce sufletul ma doare 
Si nu-mi aflu alinare 
Pana cand sa mai tot trag, 
Din dragoste si de drag. 
Fugi dorule de la mine 
Mi lasa-mi si zile bune 
Noaptea sa ma odihnesc, 
Sa nu mai tot patimesc. 
Ca mai poarta lumea drag
Dar din asta-s beteag
Ca mai iubesc alti-n lume, 
Dar nimeni asa ca mine. 
Mai dute dorule asa 
Si cauta palcineva 
Si mai lasa-ma pe mine 
S-am si eu ticna pe lume.
Lumea crede ca mi bine
Ca rade inima in mine
Ca nimeni nu poate stii
Cat ii de greu a iubi
Cu dor pe lume’a trai
C’am iubit si nu mi bine
Plange pamantu sub mine
Au si io plang dasupra lui
C’am ramas a nimanui
Singura si-a dorului
Las sa-mi fie rau nu bine
Ca n-am ascultat de nimeni
Au singura m-am amagit
Am iubit cum n-am gandit
Si nimic n-am dobandit
Au nici pe cine am manie
Nu-l bluestem ca min’ sa fie
Tot cu inima pustie