POEZIE DE CAPATAI

O de-as putea sa ma agat de-un nor
Sa locuiesc în rau, sa dorm în plante
Sa fiu un fel de scorbura-ambulanta
Unde îmbatrâneate un actor

Grabit de scena vietii, de scena pe care,
A bucurat inima si sufletul, prafuitului,
Privitor cu voiosia lui, desi nu era poate, 
Momentul lui de creativitate si sublim.

Ating cu viata mea, scena pe care, 
Ca si tine, joc un rol, 
Traiesc trairi, plang lacrimi, 
Rad zambete si fac inteligente grimase,

Astept, sa vina iubirea, sa imi sopteasca,
Vei fi vesnic, caci frumusetea nu dispare,
Fiinta dispare, ramane povestea, 
Ramane atingerea, mangaierea, privirea,

Care cerul o va mangaia si in lumea, 
In care doar LAURA STOICA si-a luat, 
Cu ea iubirea, iar ca si dar de pret,
De la CREATOR, le-a fost permis, 

Sa ia si rodul iubirii lor. 

Sunt trecator, pasager, umil calalator, 
In viata efemera, in zi, in noapte, 
Sper ca voi avea Sarvesham Svastir Bhavatu,
A pacii mantra, sa ma aline, sa ma sublime,

Sa simt ca IUBESTE-MA-NCET e ceea ce ma implineste.