O , TU , OARE , DA SUNT SIGUR , TU

Doar ochii tăi mă ard canicular,
În seara cu feeric chip de lună,
Și al meu gând ar vrea să pună,
Pe gâtul tău gingaș sărut fugar.

Vise îmi agăț de stele în agonie,
Să-mi crească plete de cometă,
Iar tu cu șoapta tandră de poet,
Coboară-mă în a mării anarhie.

Al meu rar suflu cu infertilă tină,*
Să îl absorbi în tineasca sevă,
Învaluindu-mă cu trupul tau,
În scurta-mi evadare din lumină.

Până voi pierde perlele din gură,
Să mușc din fraga buzelor perfecte,
Pe amurgul dintre coapse fiind erect,
Îmi vei proba a dragostei măsură.

Apoi pândiți de o celestă față gravă,
Om afunda îmbrățișarea, goi nebuni,
Si profanând cu dezmierdări genuni,
Ne vom afla repaosul într-o epavă.

*Tina –  Pământ, lut.