FLOAREA MEA

Dimnineata asta a adus schimbare,
Trezitu-mi este ca o floare, 
In gandul sufletului meu,
E vremea de-o schimbare.

La drum am s-o apuc, 
Si am sa duc o floare, 
Si de va fi ca usa casei sale,
Sa se deschida tu in prag sa-mi fi,

 
Floarea mea purtand iubirea in petale
Nu va sfarsi uscata-n asteptarea 
Acelui strop de apa vie-iubirea
Din ai sai ochi mieri,

O sa asez sfios a mea floare,
Chiar acolo jos la ale sale picioare,
De-o va ridica cu drag de-o va saruta,
Pe una din petale atunci voi saruta,
O alta din petalele .

De-mi va da o-nbratisare,
Am sa plutesc cuprins parca de visare,
Caci nu poate fi decat uman si omenesc, 
Iubirea sa nu pangaresti. 

Si de o fi sa nu deschida usa,
Voi da acelei flori o poezie, 
Cuvinte de iubire am sa-i astern, 
Pe ale ei petale si-am sa le sarut,

O lacrima de-a mea voi mai lasa,
Ca roua diminetii sa tina floarea vie, 
Apoi am sa asez cu grija floarea 
Pe presul din-aintea casei sale. 

Cu pasi sfiosi m-oi departa,
Privirea-n urma o voi da,
Doar sa mai vad odata floarea.