umanismul si iluminismul 2

 

Umanismul si iluminismul – alt eseu –

 

Umanismul este curentul dezvoltat in magnifica epoca a culturii numita Renastere. Termenul de“umanism” are doua sensuri: unul larg, de dragoste fata de oameni, si unul restrans, de interes fata devalorile antichitatii greco-romane. In legatura cu Renasterea, termenul de “umanism” se foloseste inambele sensuri.Pentru scriitorii si artistii umanisti din Renastere creatiile antice devin modele, surse de inspiratie.Renasterea isi faureste un ideal de “om universal”, multilateral, un om caruia, precum personajelorantice, “nimic din ceea ce este omenesc nu-i este strain”:armonios dezvoltat fizic si cultivat ca intelect, pasionat iubitor de cunoastere si de frumos, om decultura si de actiune in acelasi timp. Umanismul pune accentul pe ratiune, pe libertatea si deminitateaomului, opunanu-se dogmatismului si fanatismului medieval.Astfel, armonia dintre om si natura, admiratia fata de antichitate, increderea in libertatea, demnitateasi perfectibilitatea fiintei umane, increderea in ratiune si prezenta unui om universal, multilateral sunttrasaturi ale umanismului pe care marii autori umanisti (F. Petrarca, G. Boccacio, L. Ariosto, F.Rebelais, P. Rosnard, T. Tasso, Th. Morus, Erasmus din Rotterdam, William Shakespeare sau DimitrieCantemir) au adus-o la noi culmi pe piedestalul literaturii.Iluminismul este curentul literar care caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVII-lea.Iluministii pun un accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, afirmandu-se ca o puternica miscare cucaracter laic, anticlerical. 34149pzx39pfy6jConceptiile iluministe in domeniul social si politic au influentat Revolutia Franceza, care s-a revendicatin mare parte de la ideile lui Voltaire si J. J. Ruseau. Iluminismul preconizeaza emanciparea poporuluiprin cultura si acorda un interes deosebit raspandirii ei prin scoli si prin lucrari de popularizare. J. Swift, Montesquieu, Voltaire, D. Diderot, J.J. Ruseau, G.E. Lessing, S. Micu, Gheorghe Sincai, PetruMaior, I. Budai-Deleanu, Dinicu Golescu au fost marii reprezantanti ai acestui curent literar de amreimportanta in secolul al XVII-lea prin ideile sale reformatoare prin ideea emanciparii poporului princultura, prin promovarea rationalismului pe un fundal ce combate panatismul si dogmele clericale siprin incercarea de raspandire a culturii in popor.Iluminismul – este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit “secolul luminilor”.Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:revolutia burgheza din Anglia;semnarea “Declaratiei Drepturilor Omului”. Trasaturile iluminismului:prmovarea ratiunii;sustinerea tolerantei interetnice; 18885hfi51ism3ccombaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul);asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane.Iluminismul romanesc – poarta numele de “Scoala Ardeleana”.Reprezentanti ai iluminismului romanesc: Samuil Micu Klein;Gheorghe Sincai;Petru Maior;Ion Budai-Deleanu.Epopeea – este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cupersonaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in GreciaAntica si e preluata de cultura latina.Cele mai celebre epopei sunt: “Eliada si Odiseea” de Homer si “Eneida” scrisa de Vergiliu.Introducere”Tiganiada” este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopeedin literatura romana.Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauzaliteratura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu)incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.Geneza opereiIon Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al “Tiganiadei” in lucrarea “Batrahomiamahia” (“Lupta broastelor cu soarecii”) de Tasso, in “Don Quijote de la Mancha” a lui Cervantessi in “Orlando furioso” de Aristo. Tema operei”Tiganiada” are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei formestatale.Semnificatia titlului Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei (“Iliada”, “Odiseea”, “Eneida”). Acesta netrimite la personajul central al operei si 

anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.CompozitiaDin punct de vedere compozitional “Tiganiada” sau “Tabara tiganilor”este alcatuita din 12 cantececompuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita “cu multe insemnari si luari aminte, criticeistorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800”. O astfelde structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele carecomenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explicaceva ci au rolul de a crea o opera in opera.Firul epicActiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tiganipentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-iconvinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-oformatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-aievidentia caracterul eterogen si instabil.Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara afi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganiiesueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategicintre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsacurajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica,logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica lacapatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si dea conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unorprobe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos se transformadimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel.Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazulArgineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotrivaturcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si toataaceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel.Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si facnunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupaacestea tiganii pornesc un sfatin vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute aleacestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specificeneamului tiganesc cel mai important fiind mancarea.Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea geografica “intrecer si pamant”, clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri”, “vantucele dragalase, line”, “nu e varazadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa”, relieful “campuri cu floriosebite”, “dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina” , “muntii si stancele gurguiate tot de zahar,stafide, smochine”, “rauri de lapte dulce pe vale”, flora si fauna “rodii in loc de arburi si copace”, “in locde nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana”, “struguri, vin”.In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite inlumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le oabundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul.Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a acestua seidentifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si intamplarile prin careacestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau narator creditabil).Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta astfelincat el nu mai poate fi crezut de catre cititor.Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite sitotodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face lapersoana I.IncheiereIntitulata “poemation eroi-comico-satiric”, “Tiganiada” se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeazanazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. Inincercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul lororiginar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc.

Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de aimbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste insemnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera.Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.

Budai-DeleanuIon–TiganiadaIon Budai-Deleanu s-a nascut intr-o familie de intelectuali rurali, fiind fiul unui preot arde-lean de pevalea Muresului. isi face studiile la Viena, unde, pe langa pregatirea teologica, stu-diaza filologia sidreptul. isi alege o cariera functionareasca, de inalt consilier imperial, dar este preocupat cu precaderede probleme filologice si de literatura. Cunoaste mai multe limbi, intre care latina, italiana si franceza,pe langa germana si maghiara, care erau limbi uzuale pentru un cetatean al Imperiului Austro-Ungar.El se implica in miscarea iluminista de emancipare intelectuala a romanilor, prin studii individuale sauscrise in colaborare cu ceilalti reprezentanti ai Scolii Ardelene.

Tiganiada

este o scriere literaraelaborata in spiritul veacului sau, caci Ion Budai-Deleanu este la curent cu literatura europeana, elinsusi fiind, dupa cum remarca G. Calinescu, un

om cu

Tiganiada- circa 1800 -(epopee)

  1. In prim-planul epopeii se afla o calatorie fabuloasa, tema fructificata deja in literatura universala.2. Subiectul capata nuante insolite prin structuri folclorice autohtone: mituri, credinte, ritualuri.3. Imaginea raiului sintetizeaza mentalitatile romanesti.4. Opera schizoepica, Tiganiada aduna numeroase specii si motive.

 

Terna

 

Tiganiada

 

dezvolta de-a lungul a douasprezece canturi o parabola a celor fara tara.

 

Subiectul

 

Epopeea eroico-comica si satirica, scrisa de Ion Budai-Deleanu pe la 1800, dezvolta o parabola adestinului national, de-a lungul a douasprezece canturi. Tiganii, colectivitate oropsita de destin, pleacadin Flamanda spre Inimoasa, hotarati sa-si faca o noua viata; ei alcatuiesc o armata si se pun inslujba lui Vlad Tepes, care le promite ca-i va lasa sa se aseze in Muntenia (cantul I). FrumoasaRomica este rapita de diavoli, iar Parpangel, logodnicul ei, se rataceste prin padurea de langa CetateaNeagra, bantuita de zane rele (vantoase si iele), iar in cele din urma, purtat de naluci, ajunge lacurtea amagitoare, un han satanic, in care cei intrati devin amnezici (cantul II). Aici, Parpangel canta pentru petrecareti o romanta de dragoste, un cantec de pahar si balada despre Argin si Elena (cantul III). Sfintii intervin si spulbera hanul. Cei amagiti se trezesc intr-o balta puturoasa. Parpangel rataceste prin padurea blestemata, bantuita de aparitii fantomatice (cantul IV). invesmantat in haineturcesti, Vlad Tepes pune la incercare vitejia tiganilor, dar acestia, speriati, fug si se fac de ras (cantul V). in iad, Satana, cazut in melancolie, tine sfat cu supusii, hotarand sa-i ajute pe turci impotriva lui Vlad Tepes (cantul VI). in batalia decisiva, Vlad-voda ii ataca prin surprindere pe turci, iar viteazul  Argineanul, un roman, om de credinta si fara teama, se lupta singur cu armata pagana si il infrunta pesultan. Cand Satana ii ajuta pe turci, arhanghelii coboara din ceruri, iar Sfantul Mihail il invinge si il umileste pe diavol (cantul VII). Tiganii, speriati, incearca sa fuga si, in drumul lor, crezand ca sunt atacati, inchid ochii si se lupta cu o cireada de vite, convinsi ca se confrunta cu turcii. Diavolul, ascunsintr-o manastire, ii ispiteste pe calugari, iar turcii se retrag peste Dunare (cantul VIII). Are loc nuntalui Parpangel cu Romica, iar la ospat, Parpangel povesteste despre fabuloasa lui calatorie in lumea dedincolo. Iadul este un spatiu de jar, cu rauri de foc, in care sunt pedepsiti nemilostivii, lacomii, judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii, in timp ce raiul este gradina desfatata, in care curg rauri delapte si de rachiu, in copaci cresc turte, colaci si covrigi, iar dealurile sunt de cas, branza si slanina. in pulberea drumurilor zac pietre pretiose si margele (cantul IX). Dupa aceea, tiganii fac sobor pentru a-si hotari forma de guvernare (canturile X, XI). Discutiile degenereaza, intentiile bune esueaza,deoarece nimeni nu accepta opinia celuilalt. Vlad Tepes ia drumul exilului. Epopeea se incheie cudiscursul inflacarat al lui Romandor, care indeamna la lupta pentru slobozie.

 

Comentariul 

 

in consens cu literatura iluminista, subiectul epopeii se dezvolta in special pe alegorii satirice. De latema principala, a libertatii, pana la temele secundare, in special cele de circulatie universala, precumcoborarea in lumea de dincolo ori ratacirea prin padurea vrajita, Tiganiada sugereaza un mesaj critic la adresa societatii. Povestea tiganilor plecati in lume ca sa-si caute o tara mai buna exprima un ideal iluminist, anume aspiratia spre fericire, asimilata unei lumi scapate de sub rigorile sociale. De aceea,locul spre care se indreapta tiganii se numeste simbolic Inimoasa, cuprinzand sugestii legate delibertate – traire fericita si fara reguli. Incursiunea spre locul visat este alcatuita metodic din aventuri care sintetizeaza principalele tehnici epice ale literaturii iluministe. Astfel, tema principala secontureaza prin ornarea actiunii principale cu numeroase „istorii” simbolice (povestea lui Arghin, de pilda), cu evenimente fabuloase {Curtea amagitoare, ratacirea prin padurea blestemata) ori custructuri simbolice precum utopia (viziunea asupra raiului), umorul burlesc-grotesc (batalia tiganilor   cu cireada de vite), dar si cu idei care exprima gandirea iluminista (despre libertate, despre formelede guvernamant, despre patriotism). Tot de factura iluminista este si satira (iadul), introdusa pentru asublinia carentele sociale, in primul rand.Calatoria, tema investita cu numeroase sensuri legate de initierea eroului, are aici un subliniat caracter didactic, conferit in principal de notele infrapaginale, care iau forma unor colocvii fieexplicative, fie de simplu comentariu. Personajele cu nume alegorice (Simplitian, Filologos, Musofilosetc.) alcatuiesc prin discutiile lor un adevarat tratat de estetica generala, o carte in carte, impunand totodata atitudini teatrale de spectatori implicati. Nevoia de autoexplicare a operei s-a manifestat constant in literatura noastra de inceput: Dimitrie Cantemir asaza un glosar explicativ la finele Istoriei ieroglifice, iar mai tarziu, Heliade Radulescu isi aduna poeziile intr-un Curs intreg de poezie…, in careintroduce alaturi de text explicatii teoretice privind compozitia. in cazul Tiganiadei, caracterul indrumator al notelor din subsol se estompeaza din cauza tentei colocviale pe care o au aceste note si a dimensiunilor simbolice date de numele personajelor-spectator. in contextul unei calatorii deaventuri, spectatorii sunt pe masura spectacolului si intaresc impresia de desfasurare burlesca aactiunii.Dupa modelul epopeii antice, calatoria capata sens initiatic prin coborarea in lumea infernala. intreimaginile create pe simboluri care aglutineaza sugestii satirice, infernul are un caracter pronuntat  justitiar. Este vorba despre un spatiu de jar, cu rauri de foc, in care sunt pedepsiti nemilostivii,lacomii, judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii; autorul insista asupra pedepselor (ca si textul apocrif intitulat Calatoria Maicii Domnului in iad), dar isi indreapta critica spre structurile societatii, inconsens cu ideea iluminista ca legile si preceptele sociale distrug natura omeneasca: Rauri da foc incolo s incoace / Merg bobotind ca neste parjoale,/ Focul nestins toate-arde si coace,/Iar pe zios, inloc de iarba moale,/Jar si spuza fierbinte rasare,/ Nespusa din sine dand putoare. Prin rolul sau de adizolva raul si pacatele lumii, focul etern si necrutator mistuie, fara sa distruga definitiv sufletele pacatosilor. Este interesant de remarcat aici ca, pentru Deleanu, tradarea nu ocupa un loc important,ca in Divina Commedia lui Dante, ci este trecuta printre alte greseli, pe cata vreme tirania este zugravita in imagini de satira groteasca: Tiranii crunti si far de omenie /Sed legati pe tronuri infocate,/ Band sange fierbinte din potire,/ Iar din matele lor spintecate fac dracii carnati si sangereti / Si-altemancaruri pentru draculeti. in consens cu visul iluminist ca un despot luminat poate salva societatea,scriitorul pledeaza discret pentru renovarea sistemului social. La antipod, raiul este gradina desfatata,in care curg rauri de lapte si de rachiu, in copaci cresc turte, colaci si covrigi, iar dealurile sunt de cas,branza si slanina. in pulberea drumurilor zac pietre pretioase si margele: Dealurile si coastele toate / Sunt da cas, da branza, da slanina,/Iar muntii si stance gurguiate / Tot da zahar stafide,smochine!…/De pe ramurile da copaci,/ Spanzura covrigi, turte, colaci. Insistenta poetul in ceea ce priveste abundenta alimentara a fost pusa, in multe studii critice, pe seama mizeriei generale a celor fara tara; este insa vorba mai degraba despre traditia deja creata ca raiul sa fie asociat cu un loc al fericirilor simple, cu o petrecere vesnica. in credintele romanesti, ca si in multe legende de circulatiecrestina, raiul este asociat unui ospat etern, exprimand fara ocolisuri dorinta simpla a omului de a sesalva de zbaterea permanenta pentru supravietuire.Latura fabuloasa a subiectului se construieste tot in spirit iluminist, prin specularea elementelor demagie si prin complicarea subiectului prin desfasurari schizoepice, ceea ce face posibila o comparatieintre Tiganiada si alta opera iluminista de interes – Manuscrisul gasit la Saragosa de Jan Potocki (1761-1815). Fantana vrajita din rai, in care se vede o scena alegorica despre libertatea viitoare, padurea demonizata sau cetatea lui Satan sunt astfel de imagini simbolice ale ispitei si ale ratacirii.Parpangel se pierde prin padurea cu naluci si zane, in care copacii glasuiesc, din ramurile frante picurasange, iar el trebuie sa se lupte cu nebunele shime. in acest labirint al alegerilor infinite, eroul trecefara sa stie prin numeroase probe, se pregateste pentru experienta triumfatoare – nunta – care va pune capat aventurii. Multe dintre incercarile prin care trece Parpangel sunt preluate din folclorul universal; astfel, in padurea blestemata sunt doua izvoare gemene, dar care curg in directii opuse: cel din dreapta este binecuvantat si cine bea din el se spiritualizeaza – devine un viteaz neinvins si leuinimos. Celalalt izvor, cel din stanga,yace mintea tampa si natanga. Dar multe episoade abordeazateme si structuri specifice imaginarului romanesc. Asa, de pilda, personajul este ispitit in curteanalucita / Ce Satana de curand zidisa. Din cetatea diabolica nu se poate iesi decat cu interventiasfintilor. Fascinatia acestei cetati este conferita de petrecerea lumeasca; intr-un han, cavalerii atrasi de diavol, canta si se veselesc fara grija, pana cand vraja se rupe si se trezesc intr-o balta puturoasa.Dincolo de povestea lui Parpangel, subiectul se complica prin numerose episoade care privesc aspiratiile colectivitatii intregi. Organizati dupa meserii, tiganii inainteaza la inceput ca un convoi detemerari aventurieri si se transforma de-a lungul drumului in razboinici infricosati si lasi, in sfatosi  petrecareti (la nunta lui Parpangel si a Romicai), in parlamentari ori eroi cu aspiratii nationale. Aceastametamorfoza a personajului colectiv capata amploare si prin structura labirintica a operei. in povesteatiganilor intervin cohortele de ingeri, arhanghelii razbunatori si diavolii care incetinesc mersul lumii. Laspectacolul general se adauga si comentariile din subsolul paginii care confera subiectului teatralitate. Aceasta evolutie sinuoasa a subiectului tine de tiparele compozitionale specifice iluminismului, curent literar si ideologic ilustrat in literatura romana de opera lui Budai Deleanu

.

 

Viata

 

 

In 1820 a decedat Ion Budai-Deleanu, scriitor, istoric si om de cultura luminist. Nascut in 1760, arefuzat sa se hirotoniseasca si a preferat viata de functionar. Scrierile sale nu au fost publicate intimpul vietii, fiind recuperate de la mostenitori de Gh. Asachi. Opera sa capitala este poemul eroico-comic ?Tiganiada?, pentru care s-a folosit de modele clasice ale genului, dand dovada de o marelibertate de initiativa si fantezie. El a redactat o gramatica a limbii romane si cateva dictionare. Apreconizat studiul comparativ al limbilor romanice, a introdus o terminologie moderna si a expus unsistem ingenios de alfabet latin.Ion Budai-Deleanu,cu firea cea mai deshisa, a fost si cel mai receptiv la ideile timpului,depasuindu-I petoti prin inaltimea viziunii filozofice la care s-a ridicat.Din aceasta perspectiva, a vazut viata nu doar inlatura ei grava,ci si in cea comica,retinind de pe obrazul semenului nu atat lacrima,catgrimasa.Talentul literar I-a fost deasupra tuturor.Personalitati distincte,toti patru reprezinta valori spirituale de frunte in panteonul nostru national.Fiecare dintre corifeii Scolii Ardelene a dovedit vocatie de intemeietor.Cercetarea istorica moderna sicercetarea lingvistica,in cultura noastra,print ei s-au intemeiat.Cu Ion Budai-Deleanu,aceasta vocatie s-a manifestat si in domeniul literaturii.Pana la el,marii nostri carturari n-au deosebit,decat cu totulaporadic(D.Cantemir-Istoria ieroglifica),retorica(regulile exprimarii alese)de poetica(regulile de creatieliterara),fiind preocupati mai mult de ornarea stilului,decat de a crea fictiuni si a le organiza intr-o lumeordonata dupa legi proprii.Ion Budai-deleanueste primul scriitor roman care a scris o opera numai defictiune,dupa un program literar bine stabilit.Aceasta opera este”,Tiganiada este o epopee modernaalcatuita din 12 canturi.Prologul care insoteste si”epistolia inchinatoare” catre Mitru Perea(numeleanagramat al lui Petre Maior)ofera numeroase informatii despre intentiile pe care autorul le-a avutscriind aceasta opera.El spune, printre altele:“Luand firul istoricii neamului nostru romanesc, de cand sa au asezat in Dacia,cati si mai catibarbati,cu tot feliul de virtuti stralucitori,am cunoaste doara acum,daca sa ar fi aflat intre romani,dinvreme in vreme,barbati care sa fie scris viata lor si cu maestru condeiu impodobindu-le fapte siinaltandu-I dupa vrednicie,sa ii fie trimis stranepotilor viitori.La lipsa unor ca acestia autori,acum pretoate acele persoane luminate din carutele veacuri,ceata uitaciunii I-au acoperit.Putine raze a marimiilor,cu care vietuind stralucea,au putut strabate la noi.Si unde aflam la istoria un eroe asemene luiStefan,principilu Moldavii,sau unui Mihaiu,domnului Ugrovlahii,carora nu lipsea numai un Omer,ca safie inaltati preste toti eroi !…”Cunoscand aceste cateva dintre intentiile autorului,vom patrunde maibine sensurile operei sale.Dintre inceput,opera se structureaza pe doua planuri: pe de o parte,naratiunea propriu-zisa,sirul deintamplari si personaje xare alcatuiesc substanta epica,iar in paralel,im subsolul textuluinarativ,”insamnari si luari aminte critice,filozofice,istorice,filoghice si gramatece “,adica niste note ,cerealizeaza o interpretare critica a textului.Naratiunea,la randul ei,se desfasoara arborescent,pe mai multe planuri,care se intretaie din cand incand ,dar si dezvolta numeroase digresiuni.Permanenta alternare a plnurilorsi interferenta lor l-audeterminat pe autor sa foloseasca mai multe registre poetice.Partile eroice sant prezente in tonuri debalada,anticipandu-I pe D.Bolintineanu,M.Eminescu si G.Cosbuc:

Iluminismul  – 

este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit”secolul luminilor”. Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:

 – 

revolutia burgheza din Anglia;

 – 

semnarea”Declaratiei Drepturilor Omului”. Trasaturile iluminismului:

 – 

promovarea ratiunii;

 – 

sustinerea tolerantei interetnice;

 – 

combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul);

 – 

asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane.

 

Iluminismul romanesc

 

-poarta numele de”Scoala Ardeleana”. Reprezentanti ai iluminismului romanesc:

 – 

Samuil Micu Klein;

 – 

Gheorghe Sincai;

 – 

Petru Maior;

 – 

Ion Budai-Deleanu.

 

Epopeea –

 

este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cu personaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in GreciaAntica si e preluata de cultura latina.Cele mai celebre epopei sunt:”Eliada si Odiseea”de Homer si”Eneida”scrisa de Vergiliu.

 

Introducere

 

 

“Tiganiada”este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebraepopee din literatura romana.Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauzaliteratura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu)incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.

Geneza operei 

Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al”Tiganiadei”in lucrarea”Batra homiamahia”(“Lupta broastelor cu soarecii”) de Tasso, in”Don Quijote de la Mancha”a lui Cervantes si in”Orlando furioso”de Aristo.

Tema operei 

“Tiganiada”are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale. Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei(“Iliada”, “Odiseea”, “Eneida”).Acesta ne trimite la personajul central al operei sianume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.

Compozitia

Din punct de vedere compozitional”Tiganiada”sau”Tabara tiganilor”este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita”cu multe insemnari si luari aminte,critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800″. Oastfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajelecare comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nuexplica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.

 

Firul epic

 

Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze petigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-iconvinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-oformatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-aievidentia caracterul eterogen si instabil.Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turcifara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probetiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasatastrategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnandlipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste peRomica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torieinitiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia ofamilie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangeleste supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculosse transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca peParpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cuviteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in luptaimpotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere sitoata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel.Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste peRomica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si inrai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfatin vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute aleacestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elementespecifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea.Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situareageografica”intre cer si pamant”, climazile senine, ceriul limpede, fara nouri”, “vantucele dragalase, line”, “nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa”, relieful”campuri cu flori osebite”, “dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina” , “muntii si stancelegurguiate tot de zahar, stafide, smochine”, “rauri de lapte dulce pe vale”, flora si fauna”rodii in loc dearburi si copace”, “in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana”, “struguri, vin”.

 

In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnitein lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite leo abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul. Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala aacestua se identifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje siintamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau naratorcreditabil). Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezentaastfel incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor. Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestitesi totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la persoana I.

 

Incheiere

 

Intitulata”poemation eroi-comico-satiric”, “Tiganiada”se dovededeste a fi o alegorie ceintrupeaza nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia farafond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii lafondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc.Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment cide a imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste insemnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera.Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.