LITERATURA patrimoniu universal

LITERATURA patrimoniu universal

Studiu personal, intins pe o perioada de 6 luni, observand omeni de litere, facandu-mi evident temele in acest domeniu, tacut, lepidopteric ca si vocalizare a trairilor mele culturale.

 Literatura este un corp de lucrări scrise. Numele a fost în mod tradițional aplicat acelor opere pline de imaginație de poezie și proză, care se disting prin intențiile autorilor lor și excelența estetică percepută a execuției lor. Literatura poate fi clasificată în funcție de o varietate de sisteme, inclusiv limba, originea națională, perioada istorică, genul și subiectul în cauză. Definiții ale cuvantului literatura tind să fie solenoidale. A 11-a ediție a Dictionarul Merriam-Webster Collegiate consideră literatura ca fiind “scrieri cu excelență de formă sau de exprimare și care exprimă idei de interes permanent sau universal.” Unul dintre criticii literari ai secolului al 19-lea, Walter Pater, face referire la “chestiunea literaturii de imaginație sau artistică” ca o “transcriere, deloc umila, ci in fapt, în formele sale, infinit de variate”. Dar astfel de definiții presupune că cititorul știe deja ceea ce este literatura. Și, într-adevăr, semnificația centrală, cel puțin, este suficient de clara.

Literatura si celelalte arte

Se spune ca arta reprezinta frumosul in toate formele sale de manifestare; frumosul, ca valoare estetica, inseamna si sublim, dramatic, tragic. Este acel stimul extern care ne infasoara simturile, ne face sa fim constienti de valorile estetice si, de ce nu, ne formeaza un accentuat spirit critic in evaluarea diferitelor opere de arta. Frumosul artistic vine ca o cumulare a unor etape bine stabilite, toate avand drept insumare crearea unei opere desavarsite, fie ca e vorba de un text literar bine structurat, o sculptura sau o pictura finisata, sau un spectacol dramatic in care reactia publicului prezent este cea mai buna forma de marcare a reusitei. Arta la care ne referim acum, chiar scriind-arta, vizeaza textul, literatura. Frumosul este aici transmis avand drept delegat cuvantul scris, chiar rostit in cazul unui recital. El este cel care preia intreaga responsabilitate de a purta pe umeri greutatea valorii estetice. Daca imaginea, culoarea din pictura sunt stimuli directi, iar formele din sculptura aproape ca ne invita sa pipaim frumosul, cuvantul reprezinta o limita. El pune la incercare capacitatea noastra de a ne imagina culori, forme, peisaje. Literatura, in intraga sa arie, fie ca vorbim de text beletristic, eseu,ne trimite direct si catre celelalte arte. Primele doua arte se gasesc intr-o relatie subtila, chiar daca ar avea la baza textul, in pictura sisculptura primeaza glasul launtric al artistului. Sufletul sau e cel pictat sau sculptat, textul fiind sevaletul care sustine gandurile artistului. In cazul sculpturii, randurile de cuvinte-baza vor fisuprafata de slefuit cu dalta-traire a autorului. Abia in cazul relatiei filmtext beletristic relatia e directa. Aici subliniem importanta efortului de a selecta actorii potriviti, decorurile, sunetul care sa redea, pe cat se poate, textul scris. Uneori se poate crea o distantare intre cele doua forme de arta, de multe ori filmul incearca a fi o dublura a cartii, dar in alta parte de manifestare a frumosului. Finalitatea va viza intotdeauna crearea unei opere superioare fata de cea de la care s-a pornit. E acel cliseu „filmul bate cartea” sau reactia inversa. Evident devine faptul ca in cazul peliculei vorbim de o restrangere de imagini, de actiuni, o accelerare a ritmului desfasurarii etapelor, doar dupa ce vom fi citit cartea, vom putea fi apti de a face o comparatie lucida intre cele doua, aici intervine firesc si spiritul critic, dobandit si prin contactul nostru si cu celelalte arte. Din nefericire, suntem multi care preferam pelicula in detrimentul cartii, iar motivele le gasim negresit, cum ar fi – noua generatie, rapiditatea informatiei, lipsa timpului liber, secolul vitezei. Ce ne facem atunci cu bibliotecile care vor deveni poate in scurt timp ele insele opere de arta, prafuite insa, dar extrem de valoroase? Ne indreptam acum cu pasi repezicatre o insumare a tuturor artelor despre care am discutat pana acum, si anume, spectacolul dramatic. Revelandu-se ca o impletire intre muzica, joc scenic, joc de cuvinte, spectacolul va deveni vocea autorului, pe cand actorul va fi glasul personajului. Avem de-a face cu o explozie de stimuli directi, iar noi nu trebuie decat sa jucam rolul spectatorului. Aici suntem adevarati critici de arta. Literatura, aşadar, a fost şi mai este considerată artă a cuvîntului, un limbaj deviat de la norma vorbirii comune. Dragostea, natura, patriotismul, lupta de eliberare naţională şi socială, geniul, destinul, războiul şi altele sunt teme importante ale literaturii române şi universale, corespunzînd problemelor fundamentale ale omului şi societăţii. Faptul că temele majore ale literaturii reflectă problemele cele mai profund şi mai general umane dovedeşte că în centrul creaţiei literare se află omul. Daca definim conceptul de arta poetica ne referim la ansamblul de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre venirea lui in Univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza. Registrul silistic se individualizaeaza prin sintagme poetice ce contin metafore , prin imagini vizuale , auditive, dinamice , olfactive , printr-un limbaj poetic expresiv, plastic.”

 

Plastica – la fel ca si muzica- nu poate fi decat un element al acelei sinteze de forma , de sunet si de inteles care formeaza arta cuvantului : poezie lirica. Poezia si plastica se intregesc , dar nu pot sa se confunde . “Adevarata plastica in poezie e intotdeauna sugerata” afirma Ion Pillat .

Calinescu referindu-se la intrepatrunderea artelor si la necesitatea pastrarii comunicarii intre artisti afirma : “ Noi scriitorii vrem sa stim ce probleme artistice preocupa pe arhitecti , sunt incredintat ca artistii vor sa afle ce gandeste scriitorul , poetul , estetul despre punctele commune tuturor artelor (perspectiva , culoarea , omul , muzicalitatea , etc ) […] Trebuie pastrata totusi acea unitate intre oamenii de creatie “ .

Nu se pot disocia artele , ele se completeaza si se intrepatrund . Sinestezia valorilor isi gaseste expresia cea mai profunda pe taramul artelor.

Literatura , teatrul şi cinematografia

Studierea limbii şi literaturii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă, pentru că, în primul rând:

“Limba noastră-i o comoară
In adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.“,

este expresia cea mai cuprinzătoare a fiinţei naţionale a poporului român. Limba română este limba oficială a României, o necesitate în cadrul vieţii sociale, economice, politice şi culturale din spaţiul românesc. Prin intermediul limbii române se asigură dobândirea cunoştinţelor din sfera tuturor celorlalte obiecte de învăţământ, a noţiunilor de cultură generală ; se cultivă gândirea elevilor, ştiut fiind faptul că ideile se prefigurează şi există în mintea omului pe baza cuvintelor, propoziţiilor şi a frazelor. Limba română îi ajută pe elevi să întreţină relaţii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate. De asemenea, limba româna contribuie, într-o mare măsură, la cultivarea sensibilităţii elevilor, la nuanţarea exprimării lor, orale şi scrise. Literatura română, pe de altă parte, aparţine domeniului artei, unde intuiţia artistică deţine un rol esenţial. In primul rând studiul acestei discipline dezvoltă sensibilitatea elevilor, inoculându-le cunoştinţe, idei, sentimente şi le modelează atitudini, comportamente umane. Literatura reprezintă cadrul perfect de imaginaţie construită cu ajutorul literelor şi expresiilor care redau o rezonanţă aparte cititorului.În literatură,autorul scrie cu exactitate sentimentele,trăirile obiectuale sau sufleteşti. Pentru ca elevii să-şi însuşească limbajul specific al literaturii, profesorul de limbă şi literatură română trebuie să se preocupe de procesul receptării artistice a operelor, de metodele, procedeele şi mijloacele specifice acestui proces, de înlesnirea contactului direct al elevului cu opera literară (dezvoltarea creativităţii elevilor , transfigurarea realităţii , fenomenul literar trebuie raportat la împrejurările în care a apărut, expresivitatea textului literar, trăsăturile unui text literar , interpretarea trebuie făcută în funcţie de particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor şi de individualitatea operei). In consecinţă, « finalitatea principală a procesului de receptare a literaturii în şcoală rămâne aceea de a forma din elevi cititori de literatură, în devenire oameni cu deprinderea de a citi, zilnic, ceva interesant, capabili de a adopta o poziţie personală faţă de lecturile lor. » (Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, pag 115)
Trecând la teatru, mesajul poetic, ca urmare a sincretismului de coduri, capătă o structură complexă, complicând totodată problema receptării: dacă mesajul propriu-zis, realizat în cod verbal, este receptat auditiv, mesajele complementare, care intervin prin codurile non-verbale, cum ar fi de exemplu cel mimic, sunt destinate receptării vizuale. Vorbim aşadar de o receptare audio-vizuală care, ca şi în situaţia filmului, presupune un alt mod de participare la actul comunicării. Receptorul devine din cititor, spectator de teatru sau film.
Cinematografia a făcut saltul de la imaginea vizuală statică la imaginea vizuală dinamică. Desfăşurarea vizuală a mişcării a făcut posibilă o perspectivă epică, cinematograful devenind foarte repede o modalitate de a povesti cu ajutorul imaginilor.
Prin urmare, literatura, teatrul şi filmul reprezintă forme de comunicare artistică deoarece, asemenea obiectului estetic, sunt destinate în primul rând să placă şi astfel devin captivante.

VALORI SI ATITUDINI
Cultivarea plăcerii de a citi, de a viziona un spectacol de teatru sau de film.
Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice, prin lectura textului sau vizionarea spectacolului.
Cultivarea sensibilităţii, prin receptarea operei artistice.
Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii, teatrului, filmului.

COMPETENTE GENERALE
Formarea competenţelor în domeniul receptării particularităţilor şi limbajului specific în literatură, teatru, film. Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi structurală a diferitelor modalităţi de comunicare artistică. Argumentarea, în scris sau oral, a propriilor opinii asupra unui text literar, spectacol de teatru sau film.

COMPETENTE SPECIFICE
sesizarea specificităţii literaturii, teatrului şi cinematografiei ca arte, înţelegerea fenomenului de diversificare tematică şi compoziţională a literaturii , teatrului şi cinematografiei, cunoaşterea principalilor reprezentanţi ai literaturii, teatrului , filmului universal şi românesc: Zoe Trahanache, Scarlett O’Hara, D’Artagnan, Cleopatra, Rada, formarea competenţei de a aprecia opera de valoare la nivelul traducerii (sau, acolo unde este posibil, la nivelul textului original), compararea valorilor estetice în evolutia acestora, formarea capacităţii de a individualiza opera prin structură, temă, motiv, stilistică si capacitatea de a stabili analogii, integrarea fenomenul literar în fenomenul cultural-istoric prin conexiuni cu istoria artelor (teatru, cinematograf), realizarea transferului de valori estetice, specific literare, din domeniul literar in celelalte arte cunoaşterea şi înţelegerea mesajului operelor literare, dramatice şi cinematografice, identificarea raportului text-imagine în realizarea ecranizărilor, identificarea specificitaţii codului artistic al literaturii şi cinematografiei, identificarea modalitaţilor de transpunere a textului scris în codul specific al cinematografiei, identificarea similitudinilor şi diferenţelor în constituirea mesajului în literatură şi cinematografie, desprinderea valorilor morale care îşi găsesc expresia artistică în acestea, sesizarea la fiecare autor a elementelor stilistice proprii, integrarea operelor artistice în circuitul valorilor naţionale şi universal, dezvoltarea spiritului interogativ-argumentativ despre viaţă şi lume, exprimarea, oral şi în scris, a opiniilor, sentimentelor, atitudinilor proprii faţă de opera literară, opera dramatică şi opera cinematografică, stabilirea de legături tematice si de idei între operele artistice studiate.

ACTIVITATI DE INVATARE
Pentru formarea si consolidarea competenţelor specifice pot fi folosite, individual şi în grupuri de lucru, activităţi de învăţare aşa cum sunt:analiza de text, film, spectacol de teatru, comentariul de informaţii (stiri, articole, cronici), simulare, jocul de rol, studiul de caz, redactarea de articole.