Ce este iubirea

Ce este iubirea?

Iubirea este un sentiment care ne face viata mai frumoasa, mai interesanta, practic ne face sa uitam tot ce se intampla in jurul nostru si ne face sa ne indreptam atentia catre un singur lucru, mai bine spus “Iubirea e ca un val, te face sa nu mai fii stapan pe tine, ai un alt stapan, nu mai esti tu. ” Ea apare in diferite forme, nu neaparat intre oameni. Si animalele prezinta o forma de iubire, chiar daca noi o vedem asta doar ca pe o diviziune si ele au sentimente. Iubirea este necesara in literatura pentru ca astfel, scriitorii ofera iubirii mai multe puncte de vedere asupra ei, fiecare vazand-o in alt mod. Ea poate fi considerata si un mod de cunoastere, explorand propriul suflet.

In opinia mea, iubirea in literatura este prezenta in mai multe ipostaze pentru ca si ea, totodata exista in sufletele noastre in diferite moduri. Fiecare om are anumite sentimente cu o anumita profunzime. Aceasta profunzime poate fi atinsa doar in unele momente, astfel scriitorii surprind iubirea la diferite varste ale vietii. Exista mai multe tipuri de iubire, dar nu pot explica care ar putea fi cea mai profunda.

Iubirea din carti este pura, o traiesti cu tot sufletul, te face sa simti ce inseamna cu adevarat atasamentul dintre doua persoane, faptul ca nu doar iubirea carnala este importanta ci trebuie sa iubesti sufletul omului intai. Te pui in locul personajului, incercand sa simti ce simte el. In poezii, iubirea de obicei este neimplinita pentru poet, acesta manifestandu-si melancolia si tristetea. El isi inchipuie fata perfecta, viseaza la ea, dar la sfarsit se trezeste din nou la realitate. In proza, iubirea este traita, dar esueaza de cele mai multe ori, nascandu-se o poveste frumoasa intre cei doi, aflandu-se in suferinta.

Astfel, in opera literara “Maitreyi” scrisa de Mircea Eliade se surpinde iubirea imposibila dintre Mircea Eliade si indianca Maitreyi. Cei doi se intalnesc pe furis, trimitandu-si scrisori de dragoste in limba franceza pentru a nu trezi suspiciuni familiei lui Maitreyi. Eliade se hotaraste sa o ceara in casatorie, astfel familia fetei afla de relatia lor si este nevoit sa plece, nefiind acceptat de ei datorita religiei. El, dezamagit, se intoarce in Romania, strangand toate scrisorile si notitele, hotarandu-se sa scrie un roman despre ea. (Citat din carte „Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deşi pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”. (Fragment din romanul „Maitreyi”). Mai tarziu, fata ii raspunde prin cartea “Dragostea nu moare“, explicand dezamagirea ei. (Citat din carte „Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce, dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau. Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul”.) “Maitreyi” este un roman exotic si in acelasi timp erotic, un roman al autenticitatii in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea la persoana I. Romanul este marturisirea unei iubiri devastatoare, imprejmuite de tragic deoarece ei nu reusesc sa ramana impreuna, dar isi jura credinta si iubire pentru tot restul vietii. Cum a mentionat si in cartea scrisa de ea, era de ajuns sa-si poata scrie macar o scrisoare, demonstreaza cat de puternic era sentimentul care o cuprindea cand se gandea la el.

A doua opera analizata este “Enigma Otiliei” scrisa de George Calinescu, unde este surprinsa o iubire egoista din partea Otiliei. Tema iubirii nu ocupa un prim plan in aceasta opera, dar creeaza aceasta impresie deoarece dragostea este un sentiment definitoriu pentru orice fiinta. Cuplul Otilia-Felix se impune in categoria esecului provocat din interior. Femeia, surprinzator de matura, se considera prea frivola si inferioara barbatului. Ea se opune casatoriei, desi mostenirile ar fi asigurat un trai decent, pe motiv ca i-ar frana cariera lui Felix, dar defapt Otilia, egoista fiind, stia ca daca se casatoreste cu Pascalopol o sa aiba o viata mai bogata decat daca il urmeaza pe Felix, astfel ea doar isi apara libertatea si isi urmeaza natura. Ea il iubeste pe Felix, dar egoismul sau depaseste si acest sentiment uman complex, care pentru alte persoane ar fi insemnat depasirea oricaror limite pentru persoana draga. Felix si Otilia sunt prezentati in perioada adolescentei, care simbolizeaza o perioada de puritate, de naturalete si de fascinatie. Adolescenta reprezinta una dintre minunatele perioade din viata unui om – atunci vrei sa cunosti lucruri noi, interesante, esti plin de viata si simti ca toata lumea e a ta. In aceasta perioada unii adolescenti isi creeaza o lume proprie in care toate lucrurile sunt asa cum vor ei, iar altii isi formeaza idei, conceptii despre viata si nu numai. Felix simte pentru Otilia o dragoste pura, specifica varstei, uneori chinuita de incertitudini, Pascalopol, care o cunoaste de cand era mica, adopta o atitudine paterna, tarziu schimbata in sentimente de dragoste autentica. Insa, Otilia nu doreste sa-l impovareze pe Felix cu o casatorie prematura, nepotrivita carierei sale si il lasa in mediul provincial in care se afla, sa-si gaseasca succesul, si, dupa moartea lui mos Costache, pleaca in strainatate cu Pascalopol. Dupa cativa ani, Pascalopol ii reda libertatea deoarece diferenta de varsta dintre cei doi era prea mare si, in plus, el constentizeaza ca Otilia nu-i impartasea aceleasi sentimente profunde; ea isi gaseste fericirea pe alte taramuri, departe de tara. In finalul romanului, Otilia va fi vazuta intr-o alta postura, pe un tarm al unei insule exotice, insa fara farmecul de altadata: “Dupa cateva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o fotografie care infatisa o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, si un barbat exotic, cu floare la butoniera. Fotografia era facuta la Buenos Aires”.

In concluzie, iubirea in literatura este foarte importanta, fiind abordata din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existand diferite idei sau curente de idei referitoare la iubire.