Sfori

Scriere de suflet, cu gand de harpa vibrant la muzica prezentului de-atunci, in vaga si umila dezamagire a autorului, la momentul emiterii acestei poezii-prozaice ,  dezamagire cu atitudine eglediasta, fireste fara insa a fi luat atitudine scandaloasa, verbalizand parerea asupra temei principale ale “sforii” –c conducator – leader . Avand simtul scrierilor decente, menite ochilor veliti si impartasiti, IAB, indirect ne aduce in atentie SUBVERSIVUL actual al dezamagirii lipsei de capacitate in a ne alege un om de stat , un leader, care sa ne reprezinte si sa se regaseasca in inima functiei cu sufletul.

Evident este faptul ca subversivul, termen nascut in erele comuniste, cu precadere in domeniul literaturii, se poate transhuma cu usurinta si in politic sau viata de zi cu zi. O analiza im rem a textului, va evidentia, aplecarea autorului catre datinile poporului nostru, anume impletirea – teserea cu fire ( de orice natura ar fi ele ), de aici se naste originalitatea primara a textului. Referirea la trecutul nostru glorios, ca si oranduire,  in care nevoia de conducator nu ne apartinea ca si popor, se evdidentiaza in linia “sfori ale trecutului” , exprimand primele doua caracteristici a subversivului , teama si dictatura.

Avem un proverb ce spune:  “Comunismul ca si oranduire este perfecta , insa total neaplicabila.” , de aici nevoia de evadare de lepadare, fara insa a simti dezgust, ci doar ghidati de invechirea unei ere-timp-oranduire , care incepuse incet incer sa se demodeze si sa devina inerent sufocanta.

Cum, de obicei, se intampla la o schimbare de domiciliu unde ai nevoie de o perioada de adaptabilitate, in care iti cunosti si insusesti drumul spre noua casa, inveti imprejurimile, asa se intampla si cu schimbarea unui sistem, orice imoletitura am face si voci am asculta, inca nu o sa stim a alege destept sau cu simt de raspundere, fiind obisnuiti ca “ sa se ocupe ei de noi, ca de aia i-am votat” . Decorararea cu spini, frumos spus, vine din “codasia” spiritului uman neintiat in tainele responsabilitatii de sine.  Cum frumosul efemerului-himeric al libertatilor ingradite pana atunci, ne face sa zambim relaxati, increzatori in nevoia intrinseca a noastra, a tuturora, in a ne fi mai bine si a fi uniti in acest bine. Evident, cand lucrurile au mers defectuos, exact ca intr-un grup de primate, intervine galagia, protestele “haulite” , odata razmerita infaptuita, cu o grava frivolitate, trecem mai departe. Si daca razmerita, nu a inlaturat cauza ei, atunci incepem iara sa tesem sfori, punand acuze fondate sau mai putin fondate, pe spatele acelora care au avut onoarea sa li se dedice “haulitele” mai odinioara amintite. Ne asteptam din nou sa prinda efect, dar ce sa vezi, nu prinde, din nou ne lamentam ca nu avem conducator demn cistit si onest.

Din lasitatea asumarii de sine , urlam sa vina altul, in timp ce cu ignoranta ne vedem de propria viata, asteptandu-l sa apara, sa il votam, pentru a incepe sa tesem aceleasi sfori, intr-un cerc vicios precum si intamplarile din viata 

Frunza Florin – despre sfori –