Educatia

Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas. Educaţia nu este umplerea unei găleţi, ci aprinderea unui foc. La început, când eşti mic şi nu ştii nimic, şi vocaţia ta este mică. Există, dar e doar o sămânţă ce aşteaptă să încolţească. Pe măsură ce tu te dezvolţi ca persoană, îţi dezvolţi abilităţi, faci muncă de autocunoaştere, începi să devii din ce în ce mai bun în a fi tu însuţi şi a putea să oferi celor din jur ceea ce îţi face plăcere şi la ceea ce te pricepi din ce în ce mai bine. Vocaţia ta creşte odată cu tine. Nu te uita la oamenii de succes comparând ce faci tu cu ce fac ei acum. Dacă eşti la început, uită-te la ce făceau aceşti oameni când erau şi ei tot la început. Nimeni nu s-a născut învăţat, asta e o certitudine. Dacă unii oameni fac lucruri extraordinare în viaţă, e pentru că fac pas după pas, în fiecare zi, în timp ce alţii visează la cai verzi pe pereţi. Nu fi o găină speriată de calităţile vocaţia şi realizările altora. Când tu eşti mic şi vocaţia e mică. Când creşti tu, creşte şi ea. Socrate spune că educaţia nu este umplerea unui vas ci aprinderea unei flăcări şi ştiu că treaba mea nu este să îţi spun ce să faci, cum să faci şi când să faci. Treaba mea este să te trezesc din somnul conştiinţei. Dacă reuşesc asta, ştiu că eşti echipat perfect să faci orice îţi propui. Însă fără trezire, nu există acţiune şi rezultate. Tu determini ritmul în care vrei să evoluezi. Educaţia, educaţia este totul. Educaţia îl face pe om. Educaţia este şlefuirea unei conştiinţe, nu doar formatarea unei memorii organice. Şcoala românească transmite o diversitate complexă şi o multitudine de cunoştinţe şi informaţii, însă nu mai asigură ceea ce este esenţial: educaţia morală. Educaţia morală asigură funcţionalitatea unui regim democratic autentic şi a statului de drept. Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi. Psihologia colectivă priveşte individul ca pe un membru al unui trib, al unui popor, al unei caste, al unei clase sociale, al unei instituţii, sau ca pe un element aparţinând unei mulţimi umane care, la un moment dat şi în virtutea unui scop precis, s-a organizat într-o masă, într-o colectivitate. Cred cu tărie că educaţia este prioritatea supremă a unei naţiuni! Oricine merită să aibă cel mai bun start în viaţă şi de aceea, UNICEF se focalizează spre copiii cei mai vulnerabili din lume. Educaţia este esenţială în dezvoltarea unui copil. Sper că, în calitatea de ambasador, voi încuraja oamenii să se alăture misiunii UNICEF de a face educaţia o realitate pentru copiii de pe tot cuprinsul lumii. Căzut-am pe gânduri în atelierul unui olar. Îl vedeam apăsând pe pedală. Şi pregătind cu mişcări iuţi pentru toarta şi gâtul unui vas: picioare de cerşetori, cranii de împăraţi. A citi un ziar este o altfel de experienţă: poţi să faci lucrul asta pe un vas, pe ramura unui copac, în pat şi chiar atunci când este o pană de curent. Educaţia nu este răspunsul la întrebare. Educaţia este calea spre răspunsul la toate întrebările. Fereşte-te de goliciunea unei vieţi active. Educaţia nu este doar un mijloc de a-ţi câştiga existenţa sau un instrument pentru a face avere. Educaţia este iniţierea în viaţa spiritului, pregătirea sufletului uman în căutarea adevărului şi a virtuţii. Putini stiu adevaratul sens al cuvantului educatie, cei 7 ani de acasa. Se pare ca unii au stat 4 ani cu chirie si 3 pe strada. Educatia ce-o primim acasa, reprezinta bunul simt al familiei transmis copilului ce urmeaza sa evolueze in societate. Pe langa acest aspect, vreau sa fac referire la educatia pe care o primim in institutiile de invatamant. Multi dintre tinerii de astazi, vad scoala ca pe o pierdere de timp, o institutie de tortura. Nu stiu daca educatia primita de la parinti ii determina sa aiba aceasta atitudine fata de scoala, carte, cultura sau pur si simplu generatiile sunt din ce in ce mai retardate(Sper ca nu am fost prea dur). Intr-adevar, sistemul educational in Romania este precar, insa, consider eu, suficient incat populatia sa depaseasca statutul de semianalfabet. Profesorii sunt platiti prost avand in vedere ce specimene trebuie sa suporte zilnic in salile de clasa. In urma catastrofelor de la Testarile nationale si/sau Bacalaureat, ministerul invatamantului a incercat sa adopte anumite masuri de redresare. In mare, acestea, se refera la o transformare a scolilor in penitenciare de maxima securitate. Camere de supravegheat, gratii la geamuri, usa incuiata la intrare si politie de paza. Am inteles ceva si de niste cartele care sa verifice prezenta elevilor. Sincer, nu cred ca este cea mai buna solutie. Dragoste cu sila…nu se poate, iar daca tu ministru! obligi un copil sa faca ceva ce nu-i place….cu atat mai mult nu vei obtine efectele scontate. Problema tinerilor, in general, este o una de mentalitate…aici trebuie lucrat, dupa parerea mea. Programe de invatamant, moduri de predare, impulsuri ce sa atraga copii, sa-i faca sa-si doreasca sa vina la scoala, sa invete. Mentalitatea e problema, nu sistemul de paza al scolilor. Sunt tineri, saraci, fara posibilitati…dar cu vointa, si dorinta de a cunoaste, de a invata; Merg kilometrii intregi pe jos pentru a ajunge la scoala, prin frig; renunta la mancare..pentru a da bani pe carti. Nimeni nu are pretentia ca 90% din populatie sa fie intelectuala, insa macar sa ai un minim de cultura, un vocabular, o gramatica, o coerenta in gandire si vorbire. Plecand de la ideea ca, cei cu mai putine posibilitati de a invata, incearca totusi, la cealalta extrema se afla copii ai caror parinti sunt plini de bani si le cumpara educatia. Nimeni nu ar trebui sa judece oamenii cu bani sau saraci. Este foarte bine, tu, ca om cu situatie financiara buna, sa investesti in educatia copilului tau; sa-l duci la o scoala buna, sa ii cumperi carti, calculator si tot ce are nevoie de a invata. De asemenea e foarte bine, potent financiar fiind, sa-ti motivezi copilul sa invete. Iei 10…primesti bani, ciocolata, telefon, masina (dupa posibilitati). Ceea ce nu mi se pare in regula, este ca parintele bogat…sa plateasca performantele copilului increzut, nesimtit si plin de aere, ca sa nu-si pateze imaginea. Pai Domnule/ Doamna…daca ai bani, si copilul tau e idiot, nu inseamna ca trebuie sa platesti profesorii sa-i dea note mari, directorii sa-l ridice in slavi si mai stiu eu ce alte spagi oferite in schimbul falsei performante a odraslei dumitalale. Ofera-i tot ce vrea, e normal, dar cand vine vorba de performante…lasa-l sa le atinga singur. Motiveaza-l, sustine-l. Multi traiesc cu idei precum:…”am bani..fac ce vreau”, “rezolva tati/mami”. Si masura in care iti rasfeti copilul reprezinta o parte a educatiei primita acasa. Situatia proasta din tara…multi dau vina pe politicieni, pe hoti, pe criza sau pe altele, insa nimeni nu da vina pe prostie. Daca am avea ceva cunostiinte, ne-am da seama…ce inseamna politica, cat e de grea sau usoara, ne-am da seama ce inseamna criza, plus ca daca am avea suficient de multa cultura, am reusi, impreuna, sa rezolvam problemele. Omu’ cat traieste..invata (nu si in Romania, din pacate.) V-ati intrebat vreodata cat de importanta e EDUCATIA? Educatia de acasa, primita de la parinti, educatia din primii ani de scoala, cat de mult conteaza liceul pe care il alegi si ce mare importanta au profesorii pe care ii au si bagajul de cunostinte pe care ti-l transmit. CONTEAZA ENORM! Nu am nu stiu ce experienta de viata, dar am intalnit fel si fel de oameni si am dat peste diferite situatii! Si spre surprinderea mea, am reusit fara ajutor din exterior,  sa comunic pe intelesul tuturor, sa ma fac placuta si sa ies din situatile dificile, doar cu ajutorul cunostinelor mele, personale. (dobandite de-a lungul anilor . Primii ani in viata, educatia mostenita de acasa,  conteaza enorm! Nici nu ne dam seama cat de mult ne poate influenta! Datorita ei (educatiei de acasa) am reusit sa fac alegeri corecte in viata! Parintii mei m-au dat la o scoala buna, unde se punea mare pret pe “cunostinte si educatie”.  Nu conta ca erau materiile de baza limba si literatura romana & matematica, am invatat de toate. De la desen la muzica si religie, pana la chimie,fizica si educatie pentru sanatate. Pana si orele de dirigentie le faceam cu folos. Invatam despre ce inseamna responsabilitatea, ascultarea de parinti, pana la cunostinte elementare cum ar fi igiena corporala! Daca era ora de muzica, apoi faceam muzica! Imi amintesc cum stateam cu groaza ca avem auditie muzicala sau faceam solfegii. Dar au trecut cu bine si m-am ales si cu ceva din asta!  Mi-am ales un liceu bun, unde am avut un colectiv competitiv, profesori dornici sa ne impartaseasca cunostintele si uite asa m-am facut eu OM MARE in adevaratul sens al cuvantului! Am invatat limbi straine (engleza, franceza si spaniola), diriginta mea- profesoara de limba romana ne-a introdus in minunata lume a lecturii si a literaturii romane! Ooo, da! Nu imi pare rau ca stateam cu orele si faceam aceeasi lectie pana o visam noaptea :-)) , nu imi pare rau ca am citit operele, care le gasesc ca fiind MINUNATE, am aflat niste povesti incredibile si am aflat semnificata lor ascunsa… fiecare poveste avea talcul ei. Dar toate aceststea , realizarile mele pana acum, nu erau posibile fara ajutorul parintilor mei! Nu m-au impins niciodata de la spate, nu mi-au controlat niciodata temele si nu ma ascultau la lectii. Nu au stat cu gura pe mine si tot ce invatam, era pentru mine, nu pentru ei- de aceea nu m-au certat niciodata pentru note.  Au avut incredere in mine ca stiu ce este bine, si ca voi alege corect! De ce? Pentru ca au avut grija si s-au ocupat de mine de cand eram mica! M-au crescut in asa fel, orice (aproape orice) situatie as intalni sa stiu cum sa procedez, ce trebuie sa fac si cum sa fac , dar BINE! Si pentru asta le voi fi mereu recunoscatoare! Totusi, crescand am intalnit oameni noi, pe care ii accept asa cum sunt, chiar daca nu sunt de acord cu ei sau chiar daca uneori ma socheaza cu lipsa lor de cunostine, uneori ESENTIALA. Am intalnit oameni care se credeau mult mai sus decat sunt ei in realitate, carora le-am demonstrat, fara sa ma bat cu pumnul in piept (asa cum faceau ei)  ca sunt mai buna ca ei. I-am facut sa taca. Si le-am castigat respectul! Nu imi plac oamenii care se cred superiori, care te trateaza ca pe un nimic, pe cand ei nu au nimic in cap, de abia stiu sa lege doua cuvinte! Nu agreez oamenii falsi, fara respect fata de sine si cel mai rau, detest oamenii care nu au pic de respect fata se EI insisi! Acei oameni care vorbesc doar ca sa se afle in treaba ( sau cum ar spune tatal meu, doar ca sa isi auda vocea :-)) ) , care pun intrebari fara se gandeasca putin- daca nu pot sa-si dea chiar ei raspunsul, oamenii aceeia care pentru a fii ei in centrul atentiei ar face orice, sau care cred ca daca au situatie financiara buna, toata lumea trebuie sa fie de acord cu ei. Puterea inseamna cunoastere, iara fara cunoastere esti un nimeni! Iubesc oamenii buni, care au un suflet bun- si bunatatea se vede, se simte! Imi place sa ma inconjor de acei oameni care stiu cat pot si nu abuzeaza de puterea lor, iubesc oamenii care stiu sa respecte orice fiinta, sa vorbeasca pe limba tuturor, care au idei, vise si proiecte marete! Iubesc oamenii pozitivi! Iar oamenii, fiintele dragi mie, ii voi apara, ii voi respecta si le voi oferi toata dragostea si sprijinul meu! Spre surprinderea mea, oamenii aceia buni, sunt timizi, pentru ca se simt amenintati de puzderia de oameni cu suflet urat si cunostinte ioc. Pentru ca sunt prea multi, iar acei oameni buni se retrag, nu mai fac fata. Si raman asa… timizi in cercul lor restrans. Daca am sti sa promovam valorile reale, pe care le avem! SI CHIAR AVEM cu ce sa ne mandrim,sa nu scoatem doar ce-i rau si urad, sa nu promovam doar plastic, funduri goale si minti la fel, scandaluri si inselatorii, am creea o lume mai buna! Trebuie sa facem curatenie! Sa incepem de langa noi, si sa terminam cu intreaga Romanie, care din pacate nu e apreciata si promovata asa cum trebuie! Sunt multe de schimbat si trebuie inceput ACUM! Trebuie pusa mana pe carte, trebuie date la oparte mizeriile si gandirea gresita si conceputa o noua lume! Nu cred ca exista doar lucruri rele! Eu, calatorind (si iar, datorita parintilor mei!) prin a noastra Romanie am descoperit niste lucruri si locuri superbe! ( cum ar fi Cazanele dunarii- statuia lui Decebal, Delta Dunarii, Targu Jiu cu sculpturile superbe ale lui Brancusi, Transfagasasanul- un loc care iti taie respiratia… si multe altele). Mi-as dori foarte tare, cand voi mai creste putin sa am un loc de munca, acela pe care mi-l doresc si la care sa merg cu drag si totusi, sa pot traii decent ! Si poate chiar sa imi pot permite vacante, excursii si sa-mi indeplinesc dorintele!Cred ca voi putea merge pe strada si sa vad oameni fericiti, care zambesc din suflet si nu sunt incarcati de griji si datorii! Si cred ca se poate realiza… trebuie doar sa vrem! Si mai important… SA FACEM ! nu doar vorbe! Aceste randuri sunt scrise si reprezinta doar opinia mea, proprie si personala, nu au ca scop ofensarea cuiva! Sper ca vi se pare interesant si ca v-a placut sa cititi gandurile mele!