Despre mine

M-am recompus sufleteşte şi merg mai departe, preţuind cu toată fiinţa mea tot ceea ce am primit şi primesc de la viaţă! Am scris întotdeauna doar pentru mine. Încerc să decriptez, în interior, ceea ce se petrece cu mine, ce s-a ales din mine. Mă trag dintr-o adoptie, am ajuns mare ( fizic , ca si varsta ), crescand intr-o familie unita, omogena, unde coezivitatea a fost litera de lege in procesul vietii de zi cu zi, nu mi-am renegat  originile, am scris despre chestiunile abandonului infantil, am refuzat cognitiv in a imi cunoaste parintii naturali deoarece nu vad la ce bun as face-o. În viaţă ai nevoie să descoperi cine eşti, ce talente ai şi ce îţi doreşti de la viaţă. Apoi ai nevoie să dezvolţi ceea ce ai primit ca şi dar, să îţi antrenezi şi creşti abilităţile, capacitatea de a produce valoare. Apoi ai nevoie să culegi roadele, să valorifici toată munca, să ai impact, să câştigi bani şi un stil de viaţă optim. Pe scurt, formula este Descoperă, Dezvoltă şi Valorifică. Gândul la această viaţă, acest lucru m-a făcut să merg mai departe. Aveam o idee despre ce înseamnă fericirea proprie prin fericirea celor din jurul meu ( celor dragi mine ). În ziua în care ma voi iubi cu adevărat, am sa încep să mă eliberez de tot ceea ce nu este benefic pentru mine… Persoane, situaţii, tot ceea ce-mi consuma energia.

Ultima mea constatare e că trăiesc mai mult prin gândurile mele ce ajung în minţile altora, decât prin omul care sunt. Cu alte cuvinte, percepţia despre mine e mai reală, decât eu, fiinţa. Doar eu mă simt, ştiu cum sunt, ceea ce vede altul e doar cât poate el înţelege din ceea ce proiectez eu asupra lui. Orice am încercat să fac în viaţă, am încercat cu toată inima să fac bine, oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte şi, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest. Când mi-am încheiat studiile, n-am primit un ceas şi prima mea pereche de pantaloni lungi, cum primeau cei mai mulţi băieţi luterani avuti . Am primit un telescop solenoidic , adica carti , diversi autori , pentru a ma diversifica . Mama mea s-a gândit că ar fi cel mai bun cadou pentru mine.

 

Mă simt un om fără sens şi nu-mi pare rău că n-am niciun sens. Şi de ce mi-ar părea rău, când de haosul meu nu se poate alege decât haosul? În mine nu există nicio voinţă înspre formă, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorinţa mea de zbor o fugă de existenţă? Şi n-aş fugi în acest zbor cu toată existenţa, cu tot ce e fiinţa? Simt în mine atâta fluiditate, încât mă mir cum de nu mă topesc şi nu curg. Aş vrea ca fiinţa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi şi năvalnice, care să poarte numele meu şi care să curgă ca o ameninţare apocaliptică. Oare va stinge această apă focul din mine, şi focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi şi scântei, inundaţii de foc şi incendii de apă.

10.12.2016