A JURIZA TEATRU

ce inseamna sa jurizezi o sectiune a unui festival de teatru din punctul de vedere al spectatorului , acesta nefiind critic de teatru?

a juriza teatru este ca si cum te-ai arunca in valtoarea vietii fara a avea colac de salvare. sa jurizezi comedie este exact cum ai creste un nou nascut, aproape ca nu vb cu tine perfect perceptibil, insa stii instinctual sa o intelegi, este vorba de acel ceva care salasluieste in noi intrinsec, este in ADN-ul nostru sa intelegem umorul. Piesa de teatru luata in palma este incolora ca apa marii insa in intregimea ei are urletul oceanului. Teatrul trebuie să fie preferatul publicului. Teatrul este singurul loc în care actul de cultură este în mod evident tonic, reconfortant, încărcat, emoțional sau placid și fără substanță. Doar la teatru se poate trăi așa ceva. Pe viu. Mai ales când e vorba de comedie, definită ca un cântec de sărbătoare. Consider comedia, fie că e comic de limbaj – exprimând incultura -, fie comic de moravuri, fie comic de caracter, fie comic de nume, eliberarea omului din constrângerile de zi cu zi. Ajungând la text versus viziune regizorală este evident ca trebuie sa se puna accent pe comuniunea între text – actor – spectator – regizor, unii spectatori de comedie joacă rolul lui Farfuridi, adică mimează râsul adevărat tocmai pentru că nu sunt atenți la toate detaliile acestei relații. Pornografia in arta ca fenomen singular este LIPSA DE TALENT. A vorbi cu omul din lună – care este spectatorul, așa cum o face actorul și a se face înțeles (citând-o pe Tamara Buciuceanu-Botez) e o reușită în urma unei regii bune, reușite, pro actor și pro act de cultură. Pentru mine regizorul este dirijorul, care fără partituri bine editate nu ar avea ce dirija. Se porneste de la ideea unei uniuni a actorului cu spectatorul în momentul ridicării cortinei, ei formând aceeași persona. Din punct de vedere structural, se evidentiaza: locul unde se joacă piesa respectivă deoarece „contează magia teatrului în sine, cea dintre zidurile sale”, realizarea scenei, organizarea ei, cu accent pe recuzită și decor, viziunea regizorală, pe care o consideră „acea interpretare specială pe care regizorul o dă textului dramatic”, repertoriul axat pe actor, care-i pune în valoare calitățile, apoi actorii cu a lor prezență scenică și implicarea vocalo-corporalo-scenică, precum și interacțiunea cu publicul și, nu în ultimul rând, spectatorul care, deși are foarte multe de dat actorului, contează cel mai mult suportul emoțional; din păcate, acesta rămâne în majoritatea cazurilor doar un reactiv la stimuli și atât. Avem in teatru hurlupism {hurlup -pruna uscata} vocal de unde glolubul {porumbel} verbal parte endemica actului fizic desfasurat pe scena nu are cum zbura catre public. Imi doresc ca in teatru sa sufar de efectul gorgonozic {a gorgonizica (un efect paralizant sau fermecător asupra cuiva, a împietri pe cineva)} al personalitatii actorului asupara-mi, care pune in scena o piesa, evident ajung in sala enantiodromic {enantiodromic (transformarea unui lucru în opusul său)}, crezand ca stiu totul despre actul in sine fireste dintr-o informare prealabila asupa piesei, insa vreau sa plec dupa ce se lasa cortina constient fiind de faptul ca noegenesistica {noegenesistici (acumulare de cunoștințe prin experiențe senzoriale sau intelectuale, citit, etc)} este o absoluta lege a firii de care nu putem scapa de la nastere pana la capatulu drumului fizic pe pamant, sa ii simt prezenta. Aferezele lingvistice {afereza – fenomen lingvistic constând în suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt} , metatezele frazarii {metateza modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt.}, sincopele fizice sau guturale {sincopa incetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare, efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior , foarte rar întrerupere, pauză.}, apocopele bine puse in frazare si intonatie {apocopa dispariția unuia sau a mai multor sunete de la sfârșitul unui cuvânt } sa formeze o omogenitate de netaiat la nivelul cortexului si a procesului primar de intelegere a textului vorbit si adaptat din textul original al autorului operei din care este adaptata si se joaca respectiva piesa.