Moartea lui Stalin

Moartea lui Stalin

MISTERE ALE ISTORIEI
AN SECRET – Ultimele zile ale dictatorului sovietic

Cand postul national de radio a anuntat ca ucigasul a zeci de milioane de oameni a murit din cauze naturale, lumea a intrat la banuieli. De ce ultimele sale zile au fost invaluite in mister? Si in Uniunea Sovietica oare cine nu a avut de castigat de pe urma mortii lui?
Daca ar fi sa-i credem pe cei patru care i-au mostenit imensele prerogative, Stalin, dictatorul suprem al Uniunii Sovietice si papusarul-sef al intregii Europe de Est, a suferit un atac fatal in timp ce medita de unul singur intr-o camera mobilata modest. Stalin a zacut acolo, fara cunostinta, ore intregi, caci garda sa de corp, familia si colaboratorii sai erau prea infricosati – dupa 27 de ani de guvernare cu mana de fier – pentru a bate la usa sa.
Daca povestea este adevarata, acest sfarsit deplorabil si sordid contrasteaza puternic cu viata unui om care se delecta ordonand torturarea si executarea celor mai loiali tovarasi. Cel putin 30 de milioane de oameni, poate chiar de doua ori pe-atata, au fost ucisi – impuscati, spanzurati, infometati, batuti si otraviti – din cauza fricii sale cumplite de opozitie. Milioane de oameni au fost trimisi in sinistre lagare de concentrare, unde erau obligati sa munceasca pentru stat. Alte zeci de milioane au murit in Ucraina.
AMUZAMENTE. Personal, Stalin se amuza invitand la cina cate un vechi tovaras, apoi incepea prin a evoca din ce in ce mai iritat cate ceva si sfarsea prin a-si trimite in camera de executie victima uluita de sadismul sau. Se spune ca intr-o seara a plecat la pauza de la un spectacol cu “Lacul Lebedelor” la Teatrul Balsoi, a strabatut in mare viteza Piata Rosie si s-a dus la inchisoarea Lubianka, a impuscat in cap niste fosti tovarasi si s-a intors la teatru pentru actul doi.
La inceputul anului 1953, cand Stalin avea 73 de ani, aceste tendinte paranoice si aceste explozii imprevizibile devenisera foarte virulente. “Teama si ura fata de batranul tiran”, spunea George Kennan, fostul ambasador al SUA la Moscova, “erau atat de puternice, incat devenisera aproape palpabile”. In ianuarie, o femeie care lucra ca agent secret pentru Lavrenti Beria, seful Securitatii sovietice, l-a acuzat pe medicul personal al lui Stalin de implicare intr-un asa-zis “complot al medicilor”, vizand lichidarea unor importanti lideri militari prin administrarea unui “tratament gresit”. Alti opt medici renumiti au fost aruncati in inchisoare, majoritatea dintre ei evrei. Poate pregatind un pogrom, Stalin a inceput prin a atata antisemitismul.
In toamna anului 1952, cel de-al XIX-lea congres al Partidului Comunist nesocotise pentru prima oara vointa tiranului – chiar daca numai in chestiuni minore. Se pare ca Stalin planuise in secret eliminarea comunistilor din vechea garda si inlocuirea lor cu oameni noi, care sa ii fie loiali doar lui. Miscarile dictatorului erau, insa, urmarite atent de cvartetul din imediata lui apropiere: Beria, ministrul Apararii, Nikolai Bulganin, adjunctul primului-ministru (si succesorul desemnat), Gheorghi Malenkov si Nikita Hrusciov, prim-secretar al unor organisme puternice – comitetul regional Moscova si comitetul orasenesc Moscova. Lideri comunisti la fel de bine plasati disparusera fara urma in timpul domniei capricioase a “Tatucului”.
TACERE. Nu cu mult inainte de moarte, Stalin si-a concediat secretarul privat, care fusese, timp de decenii, alter ego-ul sau in toate privintele. La 15 februarie, seful garzii sale personale “a murit prematur”, cum s-a spus in anuntul oficial – fara indoiala, un euferism pentru executie. Medicul lui Stalin zacea inca in spatele gratiilor. Intre timp, zvonurile ca marele om era bolnav circulau inca din decembrie printre elitele din Moscova; dar fiica sa, Svetlana, nu a reusit sa ia legatura cu el, in ciuda incercarilor repetate si insistente. Cu cateva luni inainte, isi vazuse tatal chinuit de arteroscleroza.
Este posibil ca pe 2 martie Stalin sa fi suferit o hemoragie cerebrala, dar stirea a fost suprimata de grupul temator al succesorilor probabili. Cu o zi inainte, conform lui Hrusciov, Stalin ii invitase pe cei patru tovarasi la resedinta sa de vara de la Kuntevo pentru o noapte de chef si de povesti grobiene. Petrecerea se sparsese tarziu, si Stalin plecase la culcare singur. Dupa ora 3 dimineata, pe data de 3 martie, garzile inspaimantate au raportat celor patru tovarasi de petrecere ca seful suprem nu-si mai facuse aparitia de aproximativ 24 de ore. Cand au indraznit, in cele din urma, sa intre in sanctuarul sau bine inchis, l-au gasit zacand pe covor, imbracat si fara cunostinta.

Aparent surprinsi si alarmati, Malenkov, Hrusciov, Bulganin si foarte calculatul si eficientul Beria s-au grabit sa ajunga la resedinta lui Stalin si l-au gasit pe acesta intins pe o canapea obisnuita, anormal de linistit. In cele din urma au fost chemati doctorii, si cei patru tovarasi, impreuna cu alti membri ai conducerii Partidului Comunist, au supravegheat pe rand tratamentul aplicat dictatorului in timp ce, probabil, faceau planuri pentru un viitor nesigur.
VEGHE. Hrusciov si ceilalti au fost vazuti, zilele urmatoare, cu ochii inrositi de plans; dar Beria s-a purtat surprinzator. Din cand in cand, Stalin deschidea ochii pentru cateva secunde, si atunci temutul sef al Securitatii era ingrijorat si afectuos. Dar cand parea ca Stalin reintra in coma, Beria ii ingrozea pe ceilalti, prin modul in care il insulta si il ridiculiza pe fostul sau mentor. Ce puteau intelege ceilalti? Din 1938, Beria fusese seful Politiei secrete, adevarata sursa a omnipotentei lui Stalin.
Pe 4 martie, Stalin a deschis brusc ochii. In vreme ce o asistenta il hranea cu o lingura, dictatorul a aratat, cu degetele slabite, un tablou de pe perete, in care un miel era hranit cu lapte de o tanara femeie. Curand a inceput sa se sufoce, a privit cu manie la anturajul sau, apoi a murit.
Ceva mai devreme in aceeasi zi, 800 de milioane de oameni din imperiul sovietic si de pretutindeni abia aflasera ca Stalin era grav bolnav. Parca pentru a preintampina orice suspiciuni, medicii au publicat un buletin neobisnuit de complet despre atacul suferit si complicatiile survenite. In fine, pe 6 martie, postul de radio guvernamental a anuntat ca inima lui Stalin a incetat sa bata la orele 10:10, in seara precedenta. S-a citit intregul raport de autopsie, pentru a sugera ca se facuse tot posibilul pentru a contracara “caracterul ireversibil al bolii”.
Pe 9 martie, toate activitatile din Uniunea Sovietica au fost suspendate pentru cele mai mari funeralii din secolul al XX-lea. In Piata Rosie erau numeroase delegatii, sefi de stat, iar succesorii lui Stalin au dus pe umeri sicriul. “Tatucul” comunismului a fost asezat alaturi de fondatorul statului sovietic, in mausoleul lui Lenin. Cativa ani mai tarziu, a fost luat de acolo si inmormantat intr-un cimitir din apropierea Kremlinului.
INTREBARI
In primul anunt oficial despre boala fatala care il rapusese pe Stalin se spunea ca liderul suferise atacul in apartamentul sau din Moscova. Daca e adevarat, cum a ajuns el la Kuntevo, la 70 de kilometri? De ce in versiunea oficiala se spune ca atacul s-a produs luni dimineata devreme, cand Hrusciov si ceilalti declarasera ca se produsese duminica seara sau chiar duminica dimineata? Si de ce, dupa demitere, Hrusciov a oferit o cu totul alta versiune in Memoriile sale?
Cu cateva zile inainte de a muri, in timpul unei intrevederi cu un diplomat indian, Stalin desena, intr-o doara, lupi care-si aratau coltii. “Taranii stiu ce sa faca cu lupii”, a spus el pe un ton sumbru. “Ii extermina”. Pregatea, oare, Stalin un contraatac? Conform stilului sau, “complotul medicilor” putea fi un pretext pentru razbunare. Scenariul ar fi putut sa prevada ca prizonierii torturati sa “recunoasca” faptul ca erau doar instrumente ale unor persoane sus-puse.
Indiferent ce s-a intamplat de fapt, multumirea si fericirea lui Beria la moartea dictatorului si inceperea nedisimulata de a acapara puterea n-au tinut mult. In iunie, el a fost arestat si denuntat public tradator. Beria a fost probabil executat dupa un proces secret in decembrie si impuscat imediat dupa ce a pronuntat verdictul.