In cautarea Regelui Arthur

In cautarea Regelui Arthur

Domnia Regelui Arthur a ramas in istorie ca o epoca de aur pentru Anglia, o vreme a spiritului cavaleresc atat in lupta, cat si in dragoste. In jurul sau s-a nascut o legenda, pe care scriitori i-au infrumusetat-o secole la rand, desi oamenii de stiinta au propus o alta realitate.
Legenda ramane totusi cea care vegheaza la nemurirea Regelui Arthur in memoria colectiva. Povestea incepe asadar cu nevoia cautarii Sfantului Graal, cupa din care Iisus a baut la Cina cea de Taina si care se presupunea ca avea puteri miraculoase. Cupa si sulita cu care un soldat roman l-a strapuns pe Iisus au fost de atunci pazite cu strasnicie. In momentul in care unul din paznici a uitat de insarcinarea lui divina, vrajit de farmecul unei femei, Sfantul Graal dispare. Merlin, vrajitorul care l-a crescut pe Arthur, il sfatuieste sa caute cupa disparuta. Cavalerilor Mesei Rotunde de la Camelot le va reveni sarcina de a o gasi. Si asa incepe legenda.
PROLOG. Intr-un castel intunecat, Igrayne asteapta intoarcerea sotului ei, Gorlois, duce de Cornwall. Soarta face ca in iatac sa patrunda Uther Pendragon, regele Angliei, care, ajutat de vrajitorul Merlin, ia infatisarea lui Gorlois ca sa-si satisfaca astfel pasiunea neingaduita pentru Igrayne. Asa se naste Arthur. Copilul e rapit in mod miraculos de Merlin si dat bunului Sir Ector spre a-l creste ca pe propriul fiu. Regele nu va avea alti copii, in schimb Igrayne si Gorlois sunt binecuvantati cu trei fiice. Morgana le Fay, ultima nascuta, reuseste sa dobandeasca talente vrajitoresti si in final va juca un rol crucial in destinul fratelui sau vitreg, Arthur. Merlin ii dezvaluie acestuia secretul propriei origini abia cand implineste 16 ani si asta numai dupa ce Arthur reuseste sa smulga o sabie intepenita intr-o nicovala asezata pe o lespede de marmura din gradina unei biserici. Toti dadusera gres, caci numai “regele legitim al intregii Anglii” putea sa treaca proba. Tot atunci, Merlin ii spune despre vraja pe care ursitoarele din Avalon, taramul de mister, au aruncat-o asupra sa: va fi cel mai bun dintre toti cavalerii si cel mai mare dintre regi, el va trai “mai mult decat va gandi orice om”. In cele din urma, Arthur e uns rege.
DOMNIA SI MOARTEA. Sub domnia benefica a lui Arthur, Anglia se bucura de 12 ani de pace, vreme in care cavalerismul ajunge la apogeu. La castelul sau din Camelot, Arthur ii convoaca pe curajosii si credinciosii cavaleri ai regatului sau la Masa Rotunda, pe ale carei scaune numele fiecaruia dintre ei e gravat in aur. Merlin ii instruieste sa se abtina de la crime, cruzimi si viclenie, sa evite tradarea, minciuna si necinstea, sa fie milosi si, mai presus de toate, sa respecte si sa protejeze femeile. Ei vor parasi Camelotul pentru a se lupta cu dragoni, giganti si pitici sireti, in castele bantuite de fantome, paduri intunecate sau gradini fermecate. Mandri de realizarile lor, ei se intorc acasa pentru a-si povesti aventurile la Curte. Intre timp, Guinevere devine sotia Regelui Arthur. La scurta vreme, intre ea si Lancelot, fruntas intre cavaleri, se naste o frumoasa poveste de dragoste. Mordred, fiul Morganei Le Fay si nepotul lui Arthur, da in vileag idila si regele e nevoit sa-si condamne sotia la ardere pe rug. Lancelot o salveaza si fug impreuna in Franta. Ranit in orgoliu, regele pleaca dupa ei, lasand regatul in grija lui Mordred, care planuieste o lovitura de stat. Arthur il infrunta pe Mordred intr-o batalie, in urma careia ambii vor muri. Regele muribund e asezat de slujitorii credinciosi intr-o barca ce-l va purta spre Avalon. “Linistiti-va”, le striga Athur cavalerilor sai indurerati. “Nu va indoiti ca ma voi intoarce din nou cand pamantul Angliei va avea nevoie de mine.”
CONTEXT ISTORIC. Se spune ca Arthur ar fi domnit de la sfarsitul secolului al V-lea pana la inceputul celui de-al VI-lea, ultima batalie cu Mordred avand loc fie in 537, fie in 542. Cu un secol inainte, romanii incepusera sa se retraga treptat din colonia britanica pe care o stapanisera inca de la cucerirea ei de catre Iuliu Cezar in 54 i.Hr., neputand rezista invaziei barbarilor iuti, angli si saxoni de pe continent, si presiunii unui trib nordic cunoscut sub numele de picti. Multi nobili razboinici i-au infruntat pe invadatori si, cu toate acestea, nu e atestata existenta unui regat unificat sau a vreunui conducator care sa detina mai mult decat o putere locala. Crestinismul s-a impus in Anglia abia in 597, o data cu sosirea Sfantului Augustin si a celor 40 de calugari ai sai.

 

PRESUPUNERI. Dupa spusele unui calugar vels, Nennius, un luptator pe nume Arthur, “impreuna cu regii britonilor”, a condus lupta impotriva invadatorilor. In “Istoria Britonilor”, scrisa prin 826, Nennius inregistreaza 12 batalii in care Arthur ii biruie pe barbari. La 150 de ani dupa Nennius, un vels anonim intocmeste o cronologie a istoriei Britaniei, “Cambrian Annals”, unde apar numele de Arthur si Medraut, morti in batalia de la Camlann, 537, unde putem citi usor Mordred in loc de Medraut. Calugarul William din Malmesbury vorbeste in 1125 despre un Arthur razboinic, “pe care britonii il lauda mult in cuvinte goale, dar care, de fapt, este demn de a fi subiectul istoriei adevarate si nu al inselatoarelor povesti si vise, caci a fost pentru mult timp stalpul tarii sale de bastina, gata sa se prabuseasca, si a atatat la razboi spiritul amortit al compatriotilor sai”. Un contemporan al lui William va vorbi despre Arthur ca despre un suveran. Prin 1139, un episcop vels pe nume Geoffrey din Monmouth isi completeaza opera monumentala, “Istoria regilor Britaniei”, cu o cuprinzatoare analiza a conducatorilor Britaniei incepand cu epoca romana. Doua dintre cele 12 carti ale lui Geoffrey ii sunt dedicate lui Arthur si aici apar pentru prima data vrajitorul Merlin, povestile despre rapirea lui Guinevere si tradarea lui Mordred. Infrumusetand modestele izvoare istorice cu evenimente imaginare si introducand personaje despre care nu se stia mai nimic, Geoffrey a pus bazele unui model care a fost urmat timp de veacuri, transformand astfel un razboinic din secolul al V-lea intr-un rege eroic.
ARTHUR, AZI. Opera unui englez din secolul al XV-lea, Sir Thomas Malory, publicata postum, este responsabila pentru transformarea finala a lui Arthur intr-un personaj literar durabil. Malory a concentrat, adaptat si rearanjat materialele anterioare intr-o naratiune care introduce toate personajele importante si evenimentele centrale asociate acum cu povestea lui Arthur. De la publicare, in 1485, “Moartea lui Arthur” a lui Malory a fost citita de un public larg si a fost folosita ca sursa pentru alte lucrari. O versiune din secolul al XX-lea a legendei, “The Once and Future King”, apartinand lui T.H. White, a servit drept baza pentru o piesa si pentru filmul si spectacolul muzical “Camelot”.
ADEVARATUL CAMELOT. Vraja legendei Regelui Arthur i-a determinat astfel pe oamenii de stiinta sa caute adevarul istoric. In 1965, e format Comitetul de cautare a castelului din Camelot, ai carui fondatori doreau sa descopere Masa Rotunda si Sfantul Graal. Dupa cinci ani de sapaturi la Somerset, arheologii comitetului identifica ruinele Castelului Cadbury, din apropiere de Glastonbury, drept Camelot. Cea mai senzationala descoperire a cautatorilor Castelului Camelot a fost gasirea unor obiecte de ceramica ce sugerau ca situl fusese folosit, in jurul anului 500, de catre o capetenie britanica. Iar mai-marele a fost cu siguranta un briton care lupta sa apere civilizatia romana de atacurile barbarilor. Descoperirile Comitetului de cautare a castelului din Camelot nu au fost acceptate de cercetatoarea Norma Lorre Goodrich. Ea crede ca Arthur nu a domnit in Anglia, ci in nord, in Scotia. Cercetarea ei literara exhaustiva se indreapta mai degraba catre Stirling, la nord-vest de Edinburgh, decat catre Castelul Cadbury, ca sit al Castelului Camelot.
In ceea ce priveste cavalerismul atat de elogiat al lui Arthur, trebuie spus ca el a domnit intr-o perioada de lupte crunte pentru apararea integritatii teritoriale si a independentei politice. Cavalerismul era pentru viitor, pentru timpuri mai asezate, cand istorici precum Geoffrey din Monmouth si Sir Thomas Malory isi puteau lauda vremurile mai pasnice si puteau atribui propriile standarde si valori unui trecut iventat. Totusi, Arthur al lor, si nu obscurul razboinic al unei epoci agitate, este cel care traieste si azi. “Domnia sa glorioasa si de neuitat”, precum spune un comentator, a fost o “scurta perioada luminoasa, o stea a raiului in ceata Evului Mediu”.
VRAJITORUL MERLIN
Cel mai straniu si mai enigmatic personaj din povestea lui Arthur este, probabil, Merlin, fiul unei tinere femei virtuoase si al unui duh rau, unul dintre acele eterice spirite diabolice despre care se spune ca i-ar poseda pe inocenti in timpul noptii. Merlin e botezat la nastere, astfel ca scapa de caracterul malefic al parintelui, insa nu scapa de mostenirea unor puteri supranaturale. Cunostea trecutul si putea prevesti si viitorul, lua cu usurinta orice infatisare: un pitic, o domnita, un ogar sau un cerb. Insa atunci cand ii impartaseste talentele secrete frumoasei Viviane, iubita sa foloseste aceasta vrajitorie impotriva lui, infasurandu-l in valul de pe calul ei si inchizandu-l intr-un turn unde numai ea il poate vizita. Inainte sa compuna “History of the Kings of Britain”, Geoffrey din Monmouth scrie un mic tratat in latina numit “The Little Book of Merlin”, prin care il prezinta pe vrajitor cititorilor. Savantii au sugerat cateva modele pentru Merlin al lui Geoffrey, inclusiv un ghicitor vels, numit Myrrdhin, si un vizionar scotian, numit Lailoken.