Romanul în perioada interbelică

Pentru literatură, perioada interbelică este o perioadă prolifică, în special pentru romanul românesc, al cărui proces de modernizare atinge maturitatea deplină.

Trăsături ale romanului românesc din perioada interbelică:

1.lărgirea și diversificarea tematicii:

tematica rurală continuă prin Liviu Rebreanu și Mihail Sadoveanu.
tematica citadină – Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu, Camil Petrescu, George Călinescu
războiul și consecințele sale asupra conștiinței umane– Liviu Rebreanu (Pădurea spânzuraților), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), Cezar Petrescu (Întunecare)
apare prototipul intelectualului – Camil Petrescu, Cezar Petrescu
explorarea zonelor profunde ale psihicului, prezentarea vieții interioare a eroului – Liviu Rebreanu (Pădurea Spânzuraților), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust), Hortensia Papadat Bengescu (ciclul Hallipa), Mateiu Caragiale (Craii de Curtea-Veche) etc;
2. interferența formulelor tradiționale cu cele moderne:

domină formula realistă, atât în plan social cât și psihologic – Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu, Camil Petrescu, George Călinescu
a) obiectivarea romanului românesc – Liviu Rebreanu (Ion)

– realismul balzacian – George Călinescu

– realismul liric și legendar – Mihail Sadoveanu (Frații Jderi)

b) romanul modern de analiză psihologică – Liviu Rebreanu (Pădurea spânzuraților), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război)

formule estetice moderne (Marcel Proust), pentru a reda stările difuze, de exaltare a trăirilor, profundă analiza psihologică până în zonele subconștientului.
3. Tehnici compoziționale diverse

construcția circulară
romanul ciclu
romanul unei familii
romanul dosar de existențe – Patul lui Procust
– tehnica autenticității

– unghiuri multiple

– epistole (Patul lui Procust)

– note ample de subsol cu comentariile autorului

– jurnal