TIPURI DE PERSONALITATI

TIPURI DE PERSONALITATI

Personalitati mature
1. extensiunea simtului Eului, adica incorporarea in P a unor noi si nenumarate sfere ale interesului uman, a.i. ele sa devina personale in mod semnificativ.
2. depasirea egocentrismului – stabilirea relatiilor cu alte persoane, raportarea calda a Eului la altii, manifestarea capacitatii de intimitate, compasiune, toleranta relationala
3. dispun de echilibru emotional, de autocontrol, de simtul proportiei, isi asuma noi riscuri si noi sanse de esec, sunt tolerante la frustrare, se accepta pe ele insele
4. percep, gandesc si actioneaza cu interes in conformitate cu realitatea externa, pe care o reflecta veridic, exact
5. sunt afectate de a fi ele insele, dispun de capacitatea de autoobiectivare, de intuitie, autocunostere, umor
6. traiesc in armonie cu o filosofie de viata unificatoare, sunt capabile de a-si forma o conceptie generala despre lume pe care o vor transpune constant in practica
Personalitati imature
Granitele limitate ale Eului, neimplicate in diverse activitati, neparticipante in mod autentic, nu doar fizic, ci si psihologic
Centrate pe ele insele, inchise in ele insele, posesive, exclusiviste (cred ca numai ele au trait o an. experienta, doresc sa fie iubite, dar nu pot darui iubirea)
Emotional zgomotoase, cu izbucniri de manie si pasiune, intampina frustrarile cu aversiune, sunt acuzatoare si autoacuzatoare
Modifica realitatea pe care o reflecta pentru a o adapta tendintelor si fanteziilor lor
Sunt afectate, ,,pozeaza”, cauta sa lase alte impresii asupra fondului lor, contrare celor pe care le detin
Actioneaza fluctuant, ezitant, in functie de situatii, imprejurari
Concomitent cu maturizarea psihologica a P, are loc si maturizarea si sociala. Aceasta se exprima in:
– umanizarea si socializarea indivizilor;
– asimilarea modelelor sociocomportamentale definitorii pentru om;
– bogatia si calitatea actiunilor si interactiunilor sociale, vizand implinirea vocationala a sb., implicarea lui nemijlocita in activitatea sociala.
Cand procesul maturizarii psihologice si sociale ale P este impiedicat, asistam:
– ramanerea ei in stadiile ei recipiente
– accentuarea/destructurarea ei globala.
P accentuate
Karl Leonard (1979) le-a descris din literatura si viata. Se accentueaza, adica cresc in intensitate unele:
 trasaturi caracteriale, ajungandu-se astfel la P: demonstrative, hiperperseverente, hiperactive, nestapanite
 trasaturi temperamentale: hipertimice, distimice, labile, exaltate, anxioase, emotive
 sau orientari mai generale ale P, fapt care se soldeaza cu aparitia personalitatilor: extravertite, introvertite
P accentuate provin din natura psihica a trasaturilor, numarul trasaturilor ce se accentueaza, din combinarea lor, semnificatia acestei combinatii
Ex.: inclinatia demonstrativa pentru prefacatorie se accentueaza numai daca se asociaza cu o activitate hipertimica. Acest lucru este valabil numai pentru varsta copilariei, nu si pentru cea adulta.
Leonhard arata ca asociatia trasaturii demonstrative cu hipertimia intareste aptitudinile pentru profesiunea de actor sau de ziarist, tot ea insa prezinta un pericol din cauza alcoolului (hipertimicii fiind sociabili inclina sa bea).
Combinarea trasaturilor accentuate conduce la o multitudine de efecte:
1. atenuarea lor reciproca, fara a se obtine o echilibrare perfecta,
2. accentuarea specificului unor trasaturi ca urmare a unei insumari de anomalii;
3. aparitia unor grave prejudicii psihocomportamentale;
4. rasturnarea efectelor terapeutice etc.
Desi P accentuate se situeaza in zona de trecere de la normal la patologic, se pare ca ele sunt mai aproape de patologic decat de normal. Leonhard arata ca zona P accentuate apar situata in vecinatatea intensitatii patologice nevrotice si psihotice.
Exemple:
– P demonstrative, reprezinta miniatura psihopatiei isterice;
– P hiperexacta poate fi usor asemanata cu P paranoida, hipercondriaca, anancasta;
– P nestapanite, dominate de impulsuri sunt modelul P epileptoide, impulsive, mitomane, perverse etc.
Tipul A si B de P ar putea fi incadrate in tipurile prezentate.
 Tipul A este un ex. de P imatura sau, in an. limite, chiar accentuata si este caracterizat prin:
centrarea pe reusita sociala; mod de viata inalt competitiv; agitatie motorie si nervoasa; tendinta de a controla si de a se impune intot; desfasurarea activitatii sub presiunea timpului; predispozitie pregnanta pentru atacul de cord si cardiopatie ischemica.
 Tipul B mai putin ostil si agresiv, mult mai capabil de a se destinde, de a profita de viata, de relatiile cu altii, cu comportamente suple, flexibile este un exemplu de P maturizata.
Personalitatea destructurata (psihozele) se deosebesc total fata de media populatiei; sunt incapabile de a se adapta solicitarilor si imprejurarilor vietii, este atins nucleul personalitatii.
Personalitatea de baza concept emis de Cardiner reprezinta configuratia psihologica comuna oricarui grup social, al unei societati manifestate intr-un stil de viata; se formeaza prin asimilarea conditiilor exterioare de viata; reprezinta similitudinea de trasaturi psihice, caracteriologice si comportamentale impartasite de membrii aceluiasi grup uman ca urmare a experientei comune de viata. Incepe sa se formeze din frageda copilarie, prin actiunea “institutiilor primare” ale societatii (concept psihanalitic vizind hranirea, organizarea familiei, obiceiul de ingrijire a copiilor)
P de baza reprezinta constelatia de trasaturi afective, cognitive, mentale.
Personalitatea de statut
Are cea mai mare importanta pentru functionarea societatii. Linton considera ca P de statut se formeaza ca urmare a detinerii unor statute si roluri care prin sistemul de indatoriri constiente la care individul trebuie sa faca fata isi pune amprenta asupra structurii interne ale P si asupra manifestarii externe. P de statut se suprapune peste P de baza intergrindu-se chiar cu tipul ei de P de baza. Modele specifice ale P de statut sunt prezentate individului intr-o forma simpla putind astfel sa le invete cu usurinta. Exista dealtfel o presiune sociala constanta in directia insusirii acestor modele acceptarea lor fiind recompensata de societate iar abaterile pedepsite. O P de statut va include rareori vreun sistem de valoare (atitudine) necunoscut membrilor.
Personalitatea optimala (Richard W. Coan)
Vizeaza adaptare, normalitate, maturitate, sanatate mentala, autoactualizare
Se dobandeste o exterienta ,,dulce”, ,,moale”, fara asperitati, insotita de o stare de bine in munca; ajunge la o stare interioara de bine; dispune de o consistenta intraindividuala (motivationala, cohnitiva, expresiva etc.); dispune de potential intelectiv; poseda o constiinta superioara celei obisnuite, comune; manifesta deschidere catre experienta, succesul este usor de obtinut prin apelarea la abilitati creative.
Coan arata ca aceste caracteristici inseamna: trebuinta spre flexibilitate; experienta Eului; flexibilitatea relatiilor interpersonale; flexibilitatea relatiilor dintre generatii; trebuinta spre unificare, spre unitate.
Realizarea maximala a acestor caracteristici acorda personalitatii un caracter suplu, dinamic eficient..
Conceptia lui Coan cu privire la P optimala se caracterizeaza prin concretete umana si realism eficace, ea exprimand increderea autorului in posibilitatea omului de a ajunge la forme superioare de autoorganizare si implinire.
Personalitatea pozitiva (Seligman si Csikszentmihalyi)
,,stiinta obiectiva a experientelor subiective, a caracteristicilor individuale pozitive si a institutiilor pozitive care promite sa imbogateasca calitatea vietii si sa previna patologiile care apar cand viata este brutala si lipsita de sens….”
In centrul psihologiei pozitive se afla personalitatea pozitiva, ea fiind purtatoarea si creatoarea unor experiente pozitive si care suporta influentele contextelor culturale in care este amplasata fiind dependenta de ele.
trasaturi ale personalitatii pozitive:
• sentimentul subiectiv de confort interior sau stare de bine interioara – se refera la ceea ce oamenii gandesc si la ceea ce simt ei fata de vietile lor; operatii de evaluare a propriei existente si concluzii de ordin cognitiv si afectiv ; ceea ce in limbajul stiintific este numit prin termenul de weel-beeing, stare de multumire sufleteasca determinata de o serie de factori printre care amputea incadra : dezvoltarea economica, venitul, credintele, relatiile de ordin personal, tendinta spre asociere si grupare ;
• optimismul – ca trasatura dispozitionala care mediaza evenimentele exterioare si interpretarea lor subiectiva; contine componentele cognitive, emotionale si motivationale ; este legat de un scop, de o asteptare, contine o ‘’aroma emotionala’’; dispune de grade diferite : oamenii cu un grad inalt de optimism tind sa detina stari de spirit sau dispozitionale sufletesti bune, sa fie performanti, sa se bucure de o sanatate fizica si psihica mai buna ;
• autodeterminarea sustinuta de satisfacerea unor nevoi cum ar fi : nevoia de competenta, atasament si autonomie ;
– daca aceste nevoi sunt satisfacute individul se arfla intr-o conditie de motivare intrinseca, el fiind capabil de a-si indeplini potentialitatile
– uneori liberul arbitru poate conduce la insecuritate, regresie
– nu este vorba de satisfacerea doar a unei nevoi, ci a tuturor : asa cum oamenii nu pot trai doar cu apa dar fara mancare, tot asa ei nu pot trai decat daca isi satisfac toate cele trei nevoi psihologice fundamentale ;
• intelepciunea ca o capacitate de organizare cognitiva si motivationala a informatiilor si experientelor cu scopul de a atrage succesul; sunt integrate in mod selectiv cele mai bune credinte subiective si legi ale vietii;
– creativitate si talentul ca trasaturi ce asigura obtinerea excelentei, a unor performante deosebite prin automotivarea, atitudinea sportiva, cultivarea, mentinerea si dezvoltarea excelentei
• apararile mature axate pe gasirea si practicarea solutiilor proactive, creatoare care il propulseaza pe om spre o viata fericita si de succes ;
– defensele adulte sunt total diferite de cele promovate de psihanaliza care fac din om mai degraba o victima decat un invingator ; reduc conflictul si disonanta cognitiva, potolesc conflictele de constiinta.
Dupa parerea lui Zlate, cele 6 caracteristici\trasaturi ale personalitatii pozitive ar putea fi reduse la trei:
 bunastrarea spirituala – variabila intermediara care se interpune intre intrarile si iesirile
 autoreglarea – mecanismul transformator si de autosustinere
 performanta – finalitatea spre care tinde personalitatea.
Cunoasterea trasaturilor personalitatii pozitive: va ajuta stiinta cum sa lupte si mai ales sa previna suferintele de ordin mental, in aceeasi masura ca suferintele fizice. ii va ajuta pe psihologi sa invete cum sa construiasca acele calitati care sa ajute oamenii si comunitatile, nu doar sa indure si sa supavietuiasca, ci sa si infloreasca.
Oamenii ar trebui sa recurga la optimism nu oricand, ci doar atunci cand viitorul poate fi schimbat prin gandire pozitiva, spre deosebire de situatia in care este loc de indoiala si cand mai nimerita este speranta.
Psihologia pozitive ar putea face viata oamenilor mai sanatoasa fizic, dandu-le tot ceea ce psihologii afla despre efectele starii de bine a mintii asupra corpului; Psihologia se va reorienta la cele 2 misiuni neglijate ale ei – a face oameni normali mai puternici si mai productivi si a actualize potentialul uman cel mai inalt.