Josef Mengele

                Josef Mengele

Josef Mengele ( 16 Martie , 1911 – 7 Februarie , 1979) supranumit “Ingerul mortii”, căpitan SS, medic. A condus faimoasele “selecţii” ale evreilor deportaţi din toată Europa pentru crematoriile de la Birkenau-Auschwitz. A efectuat experienţe pe deportaţi, mai ales pe gemeni. Pe 17 ianuarie 1945 şi-a recuperat notele despre cercetările sale şi a fugit în Argentina, care a respins cererile de extrădare formulate de Germania Federală. În 1959 a plecat în Paraguay, apoi în Brazilia. Declarat unul dintre cei mai mari criminali de război, a fost “vânat” sistematic, dar nu a fost prins. Un cadavru exhumat in Brazilia(1985) a fost identificat ca fiind cel al lui Mengele, data morţii fiind stabilită aproximativ 1979.

Adolescenţa,educaţia şi cariera

Mengele s-a născut în Günzburg, Bavaria,şi a fost cel mai mare fiu al părinţilor săi Karl(1881-1959) şi Walburga(decedată in 1946).A avut doi fraţi mai mici Karl(1912-1949) şi Aloins(1914-1974). În 1930 Mengele a terminat gimnaziul,şi-a luat Abitur-ul cu un scor remarcabil, cu care a fost admis la Universitatea din Munich. A studiat medicina şi antropologia,luându-şi doctoratul în Antropologie în 1935 cu o lucrare despre diferenţa rasială în structura maxilarului inferior, supravegheată de profesorul Theodor Mollison. După examen a plecat în Frankfurt, pe post de asistent al lui Otmar von Verschuer la Universitatea de Biologie Ereditară şi Igiena Rasială. Aici a luat un doctorat in medicina cu o lucarea tot despre maxilare si buze. Credinţa in ideologia rasială a nazistilor era deja evidentă. Astfel, în 1964 Universităţile din Munich şi Frankfurt i-au revocat diplomele. În 1931,la vârsta de 20 de ani, a intrat în Stahlhelm, Bund der Frontsoldaten(liga soldaţilor). Această organizaţie a fost încorporată în SA în 1933,dar s-a desprins la scurt timp dând vina pe probleme de sănătate. A cerut să fie membru al Naziştilor în 1937 iar în 1938 a fost membru SS. În 1939 a avut prima soţie, pe Irene Shoenbein, cu care a avut un fiu pe nume Rolf. În 1940 a fost plasat în rezerva medicală a unităţii Waffen-SS, divizia multinaţională SS Wiking.În 1942 a fost rănit pe frontul Rusiei şi a fost declarat inapt de luptă şi promovat la gradul de Hauptsturmführer (Căpitan)-SS. În perioada în care a lucrat pe frontul de Est(1941-1942) a primit 2 Medalii petru curajul dovedit în luptă.

Auschwitz-ul lui Mengele

În 1943 a fost trimis în Lagărul Nazist Auschwitz pentru a înlocui un alt medic ce era bolnav. La data de 24 Mai 1943 a devenit medic ofiţer al aşa-zisului „lagăr al ţiganilor” din cadrul centrului concentraţionar Auschwitz-Birkenau. În August 1944 acest lagăr a fost închis şi toţi prizonierii gazaţi. Mengele devine apoi Ofiţerul-Şef al Medicilor în Birkenau nu însa şi în Auschwitz, unde şef era Eduard Wirths.

Mengele şi-a capătat reputaţia de „înger al morţii” ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în timpul cărora a desfăşurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obişnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea detinuţilor săi. Mengele făcea frecvent parte din echipa de medici care hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine va fi reţinut pentru muncă şi cine trimis direct în camerele de gazare.

Mengele a abuzat de oportunitatea de a-şi continua studiile asupra eredităţii, folosind deţinuţii pe post de cobai. Era interesat în mod special de gemeni. Începand cu anul 1943 gemenii erau selectaţi şi puşi în barăci speciale. A studiat şi o boală numită Noma, care îi afecta în special pe copii de rromi din lagăr. Deşi Noma e o boală bacteriană ce afectează copii ce suferă de malnutriţie şi stres, a încercat să demonstreze că principala cauză era pretinsa lor “inferioritate rasială”.

Experimentele lui erau de o valoare ştiinţifica dubioasă. Printre ele se număra injectarea unor substanţe chimice direct in ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre şi alte operaţii brutale, şi cel puţin o tentativă de a transforma o pereche de gemeni în „siamezi” prin coaserea laolaltă a venelor acestora. Operaţia s-a dovedit a fi un eşec, ducând numai la infectarea gravă a mâinilor copiilor în cauză. Un alt experiment monstruos a fost introducerea corpurilor umane în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.

Conform unei foste lucrătoare din lagăr, Mengele a experimentat şi pe femei, mai ales în perioada octombrie 1943. Femeile selectate credeau că vor fi scutite de o zi grea de muncă, dar în realitate erau supuse unor proceduri de sterilizare şi socuri electrice. Unele mureau la scurt timp dupa aceea, altele mai apoi datorita gravelor infectii.

Doctorul a devenit interesat de pitici odată cu sosirea familiei Ovitz, o familie de artişti români. Erau în număr de 10, dintre care 7 erau scunzi. Îi numea adesea “familia mea de pitici”. Pentru el aceştia reprezentau o ilustrare perfectă a anormalului.

Subiecţii cercetărilor lui Mendele aveau condiţii de viată mult mai bune decât restul deţinuţilor. Dar doctorul nu îi considera fiinţe umane ci material pentru experimentele lui. Nu ezita niciodată să îi ucidă doar în vederea efectuării unei disecţii.

După război

Doctorul a părăsit Auschvitz-ul şi a plecat la Gross-Rosen. În aprilie 1945 a fugit dar a fost capturat şi ţinut la Nuremberg. A fost eliberat de aliaţi care nu au ştiut care era situaţia lui. Dupa ce a stat ascuns la o fermă din Bavaria a plecat în Argentina în 1949 unde s-au refugiat şi alţi nazişti. A divorţat de Irene, şi în 1958 s-a căsătorit cu văduva fratelui său Karl, Martha. Ea şi fiul ei s-au mutat în Argentina pentru a fi împreună cu Mengele. Familia de acasa il sustinea financiar astfel incat a devenit mai prosper in 1950.In 1959 a zburat in Altos, Paraguay deoarece adresa lui a fost descoperita de nazisti. Martha nu s-a putut adapta la noul mediu de viata si s-a intors in Europa cu fiul ei. Mengele sa mutat in Embu,un oras mic in apropiere de Sao Paulo, Brazilia, unde a trait pana la moartea lui din 1979, cand a suferit un atac de cord in timp ce innota in Bertioga, Brazilia si s-a innecat. A fost inmormantat in Embu sub identitatea sa falsa, Wolfgang Gerhard. In ciuda faptului ca a fost cautat international nu s-a reusit capturarea lui.Astfel a trait 35 de ani cu identitati furate. Abia in 1992 medicii criminalisti au reusit sa cofirme identitatea lui cu ajutorul testului ADN. Megele a mai avut o fiica cu o australianca de origine germana, dupa o aventura care a avut loc in Paraguay in 1960. Fetita, al carui nume a fost Marion, s-a nascut pe 10 Martie 1961, dar numele ei a fost schimbat dupa adoptia care a avut loc in august acelasi an. 85 de scrisori si cateva jurnale care erau ale lui Mengele au fost descoperite in 2004. Ceea ce era scris nu a fost facut public,cele mentionate fiind considerate prea strigatoare la cer. Ceea ce se stie e ca Mengele a negat crimele de razboi in fata fiului sau Rolf.