Eclesiastul

Eclesiastul 1
1. Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, imparatul Ierusalimului.
2. O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o, desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune.
3. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare?
4. Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare.
5. Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou.
6. Vantul sufla spre miazazi si se intoarce spre miazanoapte; apoi iarasi se intoarce si incepe din nou aceleasi rotiri.
7. Toate raurile se varsa in mare, si marea tot nu se umple: ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo.
8. Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.
9. Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
10. Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iata ceva nou!”, demult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra.
11. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte; si ce va mai fi, ce se va intampla mai pe urma, nu va lasa nicio urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu.
12. Eu, Eclesiastul, am fost imparat peste Israel, in Ierusalim.
13. Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
14. Am vazut tot ce se face sub soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant!
15. Ce este stramb nu se poate indrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numar.
16. Am zis in mine insumi: “Iata ca am sporit si am intrecut in intelepciune pe toti cei ce au stapanit inaintea mea peste Ierusalim, si mintea mea a vazut multa intelepciune si stiinta.
17. Mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am inteles ca si aceasta este goana dupa vant.
18. Caci unde este multa intelepciune este si mult necaz, si cine stie multe are si multa durere.

Eclesiastul 2
1. Am zis inimii mele: “Haide! Vreau sa te incerc cu veselie, si gusta fericirea.” Dar iata ca si aceasta este o desertaciune.
2. Am zis rasului: “Esti o nebunie!”, si veseliei: “Ce te inseli degeaba?”
3. Am hotarat in inima mea sa-mi inveselesc trupul cu vin, in timp ce inima ma va carmui cu intelepciune, si sa starui astfel in nebunie, pana voi vedea ce este bine sa faca fiii oamenilor sub ceruri, in tot timpul vietii lor.
4. Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii,
5. mi-am facut gradini si livezi de pomi si am sadit in ele tot felul de pomi roditori.
6. Mi-am facut iazuri, ca sa ud dumbrava unde cresc copacii.
7. Am cumparat robi si roabe, si am avut copii de casa; am avut cirezi de boi si turme de oi, mai mult decat toti cei ce fusesera inainte de mine in Ierusalim.
8. Mi-am strans argint si aur, si bogatii ca de imparati si tari. Mi-am adus cantareti si cantarete, si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei.
9. Am ajuns mare, mai mare decat toti cei ce erau inaintea mea in Ierusalim. Mi-am pastrat chiar intelepciunea.
10. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea, si aceasta mi-a fost partea din toata osteneala mea.
11. Apoi, cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu mainile mele si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vant, si ca nu este nimic trainic sub soare.
12. Atunci mi-am intors privirile spre intelepciune, prostie si nebunie. – Caci ce va face omul care va veni dupa imparat? Ceea ce s-a facut si mai inainte. –
13. Si am vazut ca intelepciunea este cu atat mai de folos decat nebunia, cu cat este mai de folos lumina decat intunericul;
14. inteleptul isi are ochii in cap, iar nebunul umbla in intuneric. Dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeasi soarta.
15. Si am zis in inima mea: “Daca si eu voi avea aceeasi soarta ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai intelept?” Si am zis in inima mea: “Si aceasta este o desertaciune.”
16. Caci pomenirea inteleptului nu este mai vesnica decat a nebunului: chiar in zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si inteleptul moare, si nebunul!
17. Atunci am urat viata, caci nu mi-a placut ce se face sub soare: totul este desertaciune si goana dupa vant.
18. Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine, ca sa se bucure de ea.
19. Si cine stie daca va fi intelept sau nebun? Si totusi el va fi stapan pe toata munca mea pe care am agonisit-o cu truda si intelepciune sub soare. Si aceasta este o desertaciune.
20. Am ajuns pana acolo ca m-a apucat o mare deznadejde de toata munca pe care am facut-o sub soare.
21. Caci este cate un om care a muncit cu intelepciune, cu pricepere si cu izbanda, si lasa rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Si aceasta este o desertaciune si un mare rau.
22. Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare?
23. Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz: nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.
24. Nu este alta fericire pentru om decat sa manance si sa bea, si sa-si inveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mana lui Dumnezeu.
25. Cine, in adevar, poate sa manance si sa se bucure fara El?
26. Caci El da omului placut Lui intelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos ii da grija sa stranga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.

Eclesiastul 3
1. Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.
2. Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.
3. Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;
4. plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui;
5. aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;
6. cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;
7. ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;
8. iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei.
9. Ce folos are cel ce munceste din truda lui?
10. Am vazut la ce indeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
11. Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.
12. Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decat sa se bucure si sa traiasca bine in viata lor;
13. dar si faptul ca un om mananca si bea, si duce un trai bun in mijlocul intregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.
14. Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuie in veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa pentru ca lumea sa se teama de El.
15. Ce este a mai fost, si ce va fi a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut.
16. Am mai vazut sub soare ca in locul randuit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca in locul randuit pentru dreptate este rautate.
17. Atunci am zis in inima mea: “Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta.”
18. Am zis in inima mea ca acestea se intampla numai pentru oameni, ca sa-i incerce Dumnezeu, si ei insisi sa vada ca nu sunt decat niste dobitoace.
19. Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amandoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune.
20. Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarana si toate se intorc in tarana.
21. Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se coboara in jos in pamant?
22. Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decat sa se inveseleasca de lucrarile lui: aceasta este partea lui. Caci cine-l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?

Eclesiastul 4
1. M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; si iata ca cei apasati varsa lacrimi, si nu este nimeni sa-i mangaie! Ei sunt prada silniciei asupritorilor lor, si n-are cine sa-i mangaie!
2. Si am gasit ca mortii, care au murit mai inainte, sunt mai fericiti decat cei vii, care sunt inca in viata.
3. Dar mai fericit decat amandoi am gasit pe cel ce nu s-a nascut inca, fiindca n-a vazut toate relele care se petrec sub soare.
4. Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia. Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
5. Nebunul isi incruciseaza mainile si isi mananca insasi carnea lui.
6. Mai bine o mana plina de odihna decat amandoi pumnii plini de truda si goana dupa vant.
7. Am mai vazut o alta desertaciune sub soare:
8. un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, si totusi munca lui n-are sfarsit, ochii nu i se satura niciodata de bogatii si nu se gandeste: “Pentru cine muncesc eu si-mi lipsesc sufletul de placeri?” Si aceasta este o desertaciune si un lucru rau.
9. Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor.
10. Caci, daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade fara sa aiba pe altul care sa-l ridice.
11. Tot asa, daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur?
12. Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor.
13. Mai bine un copil sarac si intelept decat un imparat batran si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat;
14. caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macar ca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma.
15. Am vazut pe toti cei vii, care umbla sub soare, inconjurand pe copilul care avea sa urmeze dupa imparat si sa domneasca in locul lui.
16. Fara sfarsit era tot poporul in fruntea caruia mergea el. Si totusi cei ce vor veni dupa el nu se vor bucura de el. Caci si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.

Eclesiastul 5
1. Pazeste-ti piciorul cand intri in Casa lui Dumnezeu si apropie-te mai bine sa asculti decat sa aduci jertfa nebunilor; caci ei nu stiu ca fac rau cu aceasta.
2. Nu te grabi sa deschizi gura, si sa nu-ti rosteasca inima cuvinte pripite inaintea lui Dumnezeu; caci Dumnezeu este in cer, si tu, pe pamant, de aceea sa nu spui vorbe multe.
3. Caci, daca visele se nasc din multimea grijilor, prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor.
4. Daca ai facut o juruinta lui Dumnezeu, nu zabovi s-o implinesti, caci Lui nu-I plac cei fara minte; de aceea implineste juruinta pe care ai facut-o.
5. Mai bine sa nu faci nicio juruinta decat sa faci o juruinta, si sa n-o implinesti.
6. Nu lasa gura sa te bage in pacat si nu zice inaintea trimisului lui Dumnezeu: “M-am pripit.” Pentru ce sa Se manie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale si sa nimiceasca lucrarea mainilor tale?
7. Caci, daca este desertaciune in multimea viselor, nu mai putin este si in multimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
8. Cand vezi in tara pe cel sarac, napastuit si jefuit in numele dreptului si dreptatii, sa nu te miri de lucrul acesta! Caci peste cel mare vegheaza altul mai mare, si peste ei toti, Cel Preainalt.
9. Dar un folos pentru tara, in toate privintele, este un imparat pretuit in tara.
10. Cine iubeste argintul nu se satura niciodata de argint, si cine iubeste bogatia multa nu trage folos din ea. Si aceasta este o desertaciune!
11. Cand se inmultesc bunatatile, se inmultesc si cei ce le mananca; si ce folos mai are din ele stapanul lor decat ca le vede cu ochii?
12. Dulce este somnul lucratorului, fie ca a mancat mult, fie ca a mancat putin; dar pe cel bogat nu-l lasa imbuibarea sa doarma.
13. Este un mare rau pe care l-am vazut sub soare: avutii pastrate spre nefericirea stapanului lor.
14. Daca se pierd aceste bogatii prin vreo intamplare nenorocita, si el are un fiu, fiului nu-i ramane nimic in maini.
15. Cum a iesit de gol din pantecele mamei sale, din care a venit, asa se intoarce si nu poate sa ia nimic in mana din toata osteneala lui.
16. Si acesta este un mare rau, anume ca se duce cum venise; si ce folos are el ca s-a trudit in vant?
17. Ba inca, toata viata lui a mai trebuit sa manance cu necaz si a avut multa durere, grija si suparare.
18. Iata ce am vazut: este bine si frumos ca omul sa manance si sa bea, si sa traiasca bine in mijlocul muncii lui cu care se trudeste sub soare, in toate zilele vietii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; caci aceasta este partea lui.
19. Dar, daca a dat Dumnezeu cuiva avere si bogatii si i-a ingaduit sa manance din ele, sa-si ia partea lui din ele si sa se bucure in mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
20. Caci nu se mai gandeste mult la scurtimea zilelor vietii lui, de vreme ce Dumnezeu ii umple inima de bucurie.

Eclesiastul 6
1. Este un rau pe care l-am vazut sub soare si care se intalneste des intre oameni.
2. Este, de pilda, un om caruia i-a dat Dumnezeu avere, bogatii si slava, asa ca nu-i lipseste nimic din ce-i doreste sufletul, dar Dumnezeu nu-l lasa sa se bucure de ele, ci un strain se bucura de ele: aceasta este o desertaciune si un rau mare.
3. Chiar daca un om ar avea o suta de copii si ar trai multi ani – oricat de mult i s-ar mari numarul zilelor anilor lui – dar, daca nu i se satura sufletul de bunatatile agonisite de el si daca nici de inmormantare n-are parte, eu zic ca o starpitura este mai fericita decat el.
4. Caci aceasta din urma piere odata cu venirea ei, se duce in intuneric, si numele ii ramane acoperit cu intuneric;
5. n-a vazut, nici n-a cunoscut soarele; si de aceea este mai bine de ea decat de omul acela.
6. Si de ar trai chiar de doua ori o mie de ani un astfel de om, fara sa se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
7. Toata truda omului este pentru gura lui, si totusi poftele nu i se implinesc niciodata.
8. Caci ce are inteleptul mai mult decat nebunul? Ce folos are nenorocitul care stie sa se poarte inaintea celor vii?
9. Mai bine ce vezi cu ochii decat framantare de pofte neimplinite: si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
10. Ce este omul se cunoaste dupa numele care i s-a dat demult: se stie ca este din pamant, si nu poate sa se judece cu Cel ce este mai tare decat el.
11. Caci, chiar daca face multa vorba, care doar inmulteste desertaciunea, ce folos are omul din ea?
12. Caci cine stie ce este bine pentru om in viata, in toate zilele vietii lui de vietuire desarta, pe care le petrece ca o umbra? Si cine poate sa spuna omului ce va fi dupa el sub soare?

Eclesiastul 7
1. Mai mult face un nume bun decat untdelemnul mirositor, si ziua mortii, decat ziua nasterii.
2. Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste isi pune la inima lucrul acesta.
3. Mai buna este intristarea decat rasul; caci, prin intristarea fetei, inima se face mai buna.
4. Inima inteleptilor este in casa de jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii.
5. Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.
6. Caci rasul celor fara minte este ca paraitul spinilor sub caldare. Si aceasta este o desertaciune.
7. Averea luata prin sila innebuneste pe cel intelept, si mita strica inima.
8. Mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui; mai bine cel bun la suflet decat cel ingamfat.
9. Nu te grabi sa te manii in sufletul tau, caci mania locuieste in sanul nebunilor.
10. Nu zice: “Cum se face ca zilele de mai inainte erau mai bune decat acestea?”, caci nu din intelepciune intrebi asa.
11. Intelepciunea pretuieste cat o mostenire, si chiar mai mult, pentru cei ce vad soarele.
12. Caci ocrotire da si intelepciunea, ocrotire da si argintul; dar un folos mai mult al stiintei este ca intelepciunea tine in viata pe cei ce o au.
13. Uita-te cu bagare de seama la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate sa indrepte ce a facut El stramb?
14. In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el.
15. Tot felul de lucruri am vazut in zilele desertaciunii mele. Este cate un om fara prihana care piere in neprihanirea lui, si este cate un nelegiuit care o duce mult in rautatea lui.
16. Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur?
17. Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?
18. Bine este sa tii la aceasta, dar nici pe cealalta sa n-o lasi din mana; caci cine se teme de Dumnezeu scapa din toate acestea.
19. Intelepciunea face pe cel intelept mai tare decat zece viteji care sunt intr-o cetate.
20. Fiindca pe pamant nu este niciun om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca.
21. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rau!
22. Caci stie inima ta de cate ori ai vorbit si tu de rau pe altii.
23. Toate acestea le-am cercetat cu intelepciune. Am zis: “Ma voi intelepti.” Dar intelepciunea a ramas departe de mine.
24. Cu mult mai departe decat era mai inainte, si ce adanca! Cine o va putea gasi?
25. M-am apucat si am cercetat toate lucrurile, cu gand sa inteleg, sa adancesc si sa caut intelepciunea si rostul lucrurilor, si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei.
26. Si am gasit ca mai amara decat moartea este femeia a carei inima este o cursa si un lat si ale carei maini sunt niste lanturi; cel placut lui Dumnezeu scapa de ea, dar cel pacatos este prins de ea.
27. Iata ce am gasit, zice Eclesiastul, cercetand lucrurile unul cate unul ca sa le patrund rostul;
28. iata ce-mi cauta si acum sufletul, si n-am gasit. Din o mie am gasit un om: dar o femeie n-am gasit in toate acestea.
29. Numai iata ce am gasit: ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii.

Eclesiastul 8
1. Cine este ca cel intelept si cine pricepe rostul lucrurilor? Intelepciunea omului ii lumineaza fata, si asprimea fetei i se schimba.
2. Eu iti spun: “Pazeste poruncile imparatului, din pricina juramantului facut inaintea lui Dumnezeu.
3. Nu te grabi sa pleci dinaintea lui si nu starui intr-un lucru rau: caci el poate face tot ce vrea,
4. pentru ca vorba imparatului are putere. Cine poate zice: “Ce faci?”?
5. Pe cine pazeste porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima inteleptului cunoaste si vremea si judecata.
6. Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata, si nenorocirea paste pe om.
7. Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune.
8. Omul nu este stapan pe suflarea lui, ca s-o poata opri, si n-are nicio putere peste ziua mortii; in lupta aceasta nu este izbavire, si rautatea nu poate scapa pe cei rai.
9. Toate acestea le-am vazut, si mi-am indreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme cand un om stapaneste peste alt om, ca sa-l faca nenorocit.
10. Atunci am vazut pe cei rai ingropati si ducandu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucrasera cu neprihanire departandu-se de locul sfant si uitati in cetate. Si aceasta este o desertaciune!
11. Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau.
12. Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El.
13. Dar cel rau nu este fericit si nu-si va lungi zilele, intocmai ca umbra, pentru ca n-are frica de Dumnezeu.
14. Este o desertaciune care se petrece pe pamant: si anume, sunt oameni neprihaniti carora le merge ca si celor rai, care fac fapte rele, si sunt rai carora le merge ca si celor neprihaniti, care fac fapte bune. Eu zic ca si aceasta este o desertaciune.
15. Am laudat, dar, petrecerea, pentru ca nu este alta fericire pentru om sub soare decat sa manance si sa bea, si sa se inveseleasca; iata ce trebuie sa-l insoteasca in mijlocul muncii lui, in zilele vietii pe care i le da Dumnezeu sub soare.
16. Cand mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa ma uit cu bagare de seama la truda pe care si-o da omul pe pamant – caci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –
17. am vazut atunci toata lucrarea lui Dumnezeu, am vazut ca omul nu poate sa patrunda ce se face sub soare; oricat s-ar trudi el sa cerceteze, tot nu va putea afla; si chiar daca inteleptul ar zice ca a ajuns sa inteleaga, tot nu poate sa gaseasca.

Eclesiastul 9
1. Da, mi-am pus inima in cautarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri si am vazut ca cei neprihaniti si intelepti, si faptele lor sunt in mana lui Dumnezeu, atat dragostea, cat si ura. Oamenii nu stiu nimic mai dinainte; totul este inaintea lor in viitor.
2. Tuturor li se intampla toate deopotriva: aceeasi soarta are cel neprihanit si cel rau, cel bun si curat ca si cel necurat, cel ce aduce jertfa ca si cel ce n-aduce jertfa; cel bun ca si cel pacatos, cel ce jura ca si cel ce se teme sa jure!
3. Iata cel mai mare rau in tot ce se face sub soare: anume ca aceeasi soarta au toti. De aceea si este plina inima oamenilor de rautate si de aceea este atata nebunie in inima lor tot timpul cat traiesc. Si dupa aceea? Se duc la cei morti.
4. Caci cine este scutit? Oricine traieste tot mai trage nadejde; caci un caine viu face mai mult decat un leu mort.
5. Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita.
6. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor demult au si pierit, si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
7. Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie si bea-ti cu inima buna vinul; caci demult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum.
8. Hainele sa-ti fie albe in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap.
9. Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale desarte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare.
10. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!
11. Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi, bogatia, nici cei invatati, bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari.
12. Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.
13. Am mai vazut urmatoarea intelepciune sub soare si mi s-a parut mare.
14. Era o mica cetate, cu putini oameni in ea; si a venit asupra ei un imparat puternic, a impresurat-o si a ridicat mari intarituri impotriva ei.
15. In ea se afla un om sarac, dar intelept, care a scapat cetatea cu intelepciunea lui. Si nimeni nu se gandise la omul acela sarac.
16. Atunci am zis: “Mai buna este intelepciunea decat taria!” Totusi intelepciunea saracului este dispretuita, si nimeni nu-l asculta.
17. Cuvintele inteleptilor, ascultate in liniste, sunt mai de pret decat strigatele unuia care stapaneste intre nebuni.
18. Intelepciunea este mai de pret decat sculele de razboi; dar un singur pacatos nimiceste mult bine.

Eclesiastul 10
1. Mustele moarte strica si acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot asa putina nebunie biruie intelepciunea si slava.
2. Inima inteleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stanga lui.
3. Si pe orice drum ar merge nebunul, peste tot ii lipseste mintea si spune tuturor ca este un nebun!
4. Cand izbucneste impotriva ta mania celui ce stapaneste, nu-ti parasi locul, caci sangele rece te pazeste de mari pacate.
5. Este un rau pe care l-am vazut sub soare, ca o greseala care vine de la cel ce carmuieste;
6. nebunia este pusa in dregatorii inalte, iar bogatii stau in locuri de jos.
7. Am vazut robi calare, si voievozi mergand pe jos ca niste robi.
8. Cine sapa groapa altuia cade el in ea, si cine surpa un zid va fi muscat de un sarpe.
9. Cine sfarama pietre este ranit de ele, si cine despica lemne este in primejdie.
10. Cand se toceste fierul si ramane neascutit, trebuie sa-ti indoiesti puterile; de aceea la izbanda ajungi prin intelepciune.
11. Cand musca sarpele, fiindca n-a fost vrajit, vrajitorul n-are niciun castig din mestesugul lui.
12. Cuvintele unui intelept sunt placute, dar buzele nebunului ii aduc pieirea.
13. Cel dintai cuvant care-i iese din gura este nebunie, si cel din urma este o nebunie si mai rea.
14. Nebunul spune o multime de vorbe, macar ca omul nu stie ce se va intampla; si cine-i va spune ce va fi dupa el?
15. Truda nebunului oboseste pe cel ce nu cunoaste drumul spre cetate.
16. Vai de tine, tara al carei imparat este un copil si ai carei voievozi benchetuiesc de dimineata!
17. Ferice de tine, tara al carei imparat este de neam mare si ai carei voievozi mananca la vremea potrivita ca sa-si intareasca puterile, nu ca sa se dedea la betie!
18. Cand mainile sunt lenese, se lasa grinda, si, cand se lenevesc mainile, ploua in casa.
19. Ospetele se fac pentru petrecere, vinul inveseleste viata, iar argintul le da pe toate.
20. Nu blestema pe imparat, nici chiar in gand, si nu blestema pe cel bogat in odaia in care te culci; caci s-ar putea intampla ca pasarea cerului sa-ti duca vorba, si un sol inaripat sa-ti dea pe fata vorbele.

Eclesiastul 11
1. Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!
2. Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.
3. Cand se umplu norii de ploaie, o varsa pe pamant. Oriincotro ar cadea copacul, fie spre miazazi, fie spre miazanoapte, in locul unde cade, acolo ramane.
4. Cine se uita dupa vant nu va semana, si cine se uita dupa nori nu va secera.
5. Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
6. Dimineata seamana-ti samanta, si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca, fiindca nu stii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau daca amandoua sunt deopotriva de bune.
7. Dulce este lumina; si o placere, pentru ochi sa vada soarele.
8. Deci, daca un om traieste multi ani, sa se bucure in toti anii acestia si sa se gandeasca ce multe vor fi zilele de intuneric. Tot ce va veni este desertaciune.
9. Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.
10. Goneste orice necaz din inima ta si departeaza raul din trupul tau; caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare.

Eclesiastul 12
1. Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii cand vei zice: “Nu gasesc nicio placere in ei”;
2. pana nu se intuneca soarele si lumina, luna si stelele, si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie;
3. pana nu incep sa tremure paznicii casei si sa se incovoaie cele tari pana nu se opresc cei ce macina caci s-au imputinat; pana nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre
4. pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita cand uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit,
5. te temi de orice inaltime si te sperii pe drum; pana nu infloreste migdalul cu peri albi, si de abia se taraste lacusta; pana nu-ti trec poftele, caci omul merge spre casa lui cea vesnica, si bocitorii cutreiera ulitele;
6. pana nu se rupe funia de argint, pana nu se sfarama vasul de aur, pana nu se sparge galeata la izvor si pana nu se strica roata de la fantana;
7. pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
8. O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul; totul este desertaciune.
9. Pe langa ca Eclesiastul a fost intelept, el a mai invatat si stiinta pe popor, a cercetat, a adancit si a intocmit un mare numar de zicatori.
10. Eclesiastul a cautat sa afle cuvinte placute si sa scrie intocmai cuvintele adevarului.
11. Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri; si, stranse la un loc, sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan.
12. Incolo, fiule, ia invatatura din aceste lucruri; daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul.
13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.