Doamne !!!!

Doamne,

.

Vreau să-ți spun că mă bucur că exist, că exist prin Tine.

Indiferent de ceea ce spun oamenii că ai fi, eu aleg să cred

că ești Alfa și Omega, Totul în Toate. Mintea noastră e

prea mică ca să te cuprindă, iar sufletul nostru se împiedică

mereu în drumul spre Tine.

*

Cred că ai creat un univers imens, a cărui înțelegere am vrea s-o

cuprindem, dar nu putem pentru că undeva, cineva, a furat

o pisă din puzzle. Și de atunci, am rămas orfani, rătăciți și

dezbinați în noi înșine. De atunci aruncăm cu pietre unii

în alții și nu ne mai recunoaștem frații și surorile.

De atunci încercăm să dobândim putere în loc să oferim

iubire, scriem cărți despre adevăr în loc să trăim adevărul,

adunăm convingeri în loc să adunăm simțire.

 *

Doamne, cred că ești atât de bogat și de generos încât

poți oferi câte șanse vrem, de câte ori vrem sau de câte ori

avem nevoie, iar asta nu face decât să contribuie la bucuria

ta de a dărui și a iubi. Cine spune altfel, nu face decât să-ți limiteze

darul și iubirea.

 *

 Cred că diversitatea Ta întrece cu mult diversitatea oamenilor

de pe Pământ și cine vrea să te reducă la unul din ei nu face

decât să-și uite propria diversitate, alungând sau condamnând

în altul ceea ce se află, de fapt, în sine.

 *

 Cred că ai mii de fațete iar noi ne oglindim fericiți doar

în câteva dintre ele, crezând că Ți-am atins esența și

ți-am zmuls misterul. Iar tu râzi vesel de încercările noastre

de a ști cine suntem, fără a ști vreodată cu adevărat…

 *

Cred că trăiești în sufletele noastre în mii de imagini, de culori,

de arome și de sunete pe care le simțim minunați, fiecare

după puteri, atât cât ne e dat. Și dacă știm să ne deschidem

în fața lor, Tu ne copleșești cu Ființa ta, prea mare pentru

sufletul nostru nedescoperit încă…

 *

Cred că ești prea înțelept și prea evoluat pentru a crea doar

un univers dual, în care ne pierdem liniștea pentru că cineva,

demult, nu se mai știe cine, ne-a spus că diferențele sunt ireconciliabile

și veșnic opuse. Se dispută puterea asupra noastră, Doamne,

iar noi suntem rupți în două, trăind într-un univers sfârtecat,

bântuit de creațiile propriei noastre simțiri și gândiri … divizate…

*

Doamne, cred că nimeni nu ne pedepsește decât noi înșine

și nu există rău în afară de cel pe care noi îl creăm prin

fiecare gând, sentiment, faptă sau cuvânt. De aceea vom trăi

fiecare în Raiul sau Iadul pe care l-am construit încet, aici, pe Pământ…

 *

Cred că dacă oamenii ar arde în Iad, o parte din Tine ar arde odată cu ei,

ceea ce pentru mine este lipsa absolută de sens…

Pentru că Tu ești în Toți și Toate, și nu poți să pieri în veci,

ci doar să Te transformi…

 *

Doamne, cred că bunătatea Ta întrece cu mult imaginația

noastră, iar planurile Tale sunt prea adânci ca mintea noastră

să le descifreze. De aceea oricine crede că le-a descifrat, se pierde pe

cărări nebănuite și greu se mai întoarce de acolo…

sau nu se mai întoarce deloc…

 *

Doamne, cred că dreptatea Ta este cu adevărat necunoscută nouă,

fără ca prin aceasta să fie mai puțin dreptate. Doar că noi suntem

atât de orbi și de egoiști uneori, încât nu mai vrem să lăsăm

altora nimic din dreptatea Ta, ba chiar o încuiem sub șapte lacăte

și tăiem capul tuturor celor care se avântă s-o elibereze…

 *

Doamne, ești atât de divers și cu atât de multe perspective…

doar că noi ne poticnim în ele și nu mai reușim să ajungem unii la alții,

încercând să Te reducem la ceea ce niciodată nu vei putea fi…

*

Doamne, uneori creăm atâta amar și piatră în sufletele noastre,

încât cu greu mai ajunge izvorul tău cel limpede la noi…

Îi trebuie ani în șir, sau chiar o viață-ntreagă să sape piatra și să curețe

amarul pe care noi îl tot strângem, nefericiți ca niște Sisifi…

 *

Doamne, dacă Ți-aș da un nume, eu Ți-aș spune Iubire

și dacă ar fi să mă rog, aș spune doar două cuvinte:”Te iubesc”.

E singura rugăciune pe care o cunosc și-ți mulțumesc, Doamne,

că m-am rugat atât de des…

*

 Doamne, cred într-un Dumnezeu în care fiecare își găsește un loc,

fără ca pentru asta să fie nevoie să ne duelăm în penițe

sau să aruncăm clădiri în aer…

E loc destul în Tine, Doamne, pentru toți…