Un egoism pentru fiecare

Un egoism pentru fiecare

In nicio cultura sau religie egoismul nu a fost declarat oficial o virtute, insa a te pune pe primul loc nu este deloc imoral daca stim cum sa ne mentinem in limitele rezonabilului. Probabil ce pe acestea le putem gasi undeva intre excesele epicurene sau determinismele lui Freud- pe de o parte si restrictiile morale sau sociale, de cealalta parte.

Ar fi un real castig daca am reusi sa extindem cadrul de perceptie al egoismului, privindu-i atat latura pozitiva cat si cea negativa. Practicat cu cumpatare, poate deveni un instrument pentru atingerea echilibrului in relatia dintre sine si ceilalti.

Egoismul necesar porneste de la nevoile primare ale omului: hrana, adapost, securitate, in lipsa carora sunt putine sanse pentru a mai evolua catre trebuintele psihice si spirituale. In primii ani de viata suntem total absorbiti de propria persoana si nici nu ar putea fi altfel, din moment ce singura noastra grija este sa ne asiguram resursele necesare cresterii. Incetul cu incetul ne pretindem independenta, fata de mediu, fata de familie si de societate. Abia intr-un anumit stadiu al dezvoltarii noastre, cel al moralitatii, putem vorbi de formarea altruismului. In timp ce pentru unii, egoismul este un exercitiu cotidian, puternic ancorat in obisnuinta, altora le este destul de greu sa se desprinda de educatie, de cerintele si nevoile celorlalti, chiar in propriul dezavantaj. In mod ideal, primul prieten in care poti avea incredere la orice ora ar trebui sa fii chiar tu.

Daca asta ti se pare inimaginabil de egoist sau prea dificil, incearca sa vezi altfel lucrurile- pune-te pe picior de egalitate cu cei dragi. Daca pentru ei ai timp si atentie, in aceeasi masura trebuie sa-ti acorzi si tie. Daca nu avem grija de noi insine, la un moment dat ne trezim ca nu mai suntem de niciun folos nici noua, nici altora, ci devenim mai degraba o povara. Primul pas spre independenta presupune o doza necesara de egoism.

Chiar daca unii au interesul de a va mentine intr-o dependenta dezavantajoasa, nu va lasati convinsi de falsa necesitate a sentimentelor de vina induse din exterior. Pentru cei care nu se prea pricep la ingrijirea propriei persoane, iata cateva indicii generale de care trebuie tinut cont:

– Asigura-ti propria ingrijire: suficienta nutritie, odihna si activitate fizica, pentru inceput- chiar daca e vorba de un efort mai mare decat daca te-ai lasa in seama altcuiva, nu te neglija;
– Programeaza perioade pentru relaxare si distractie, fie singur sau impreuna cu cei care-ti sunt pe plac: e la fel de important ca si planificarea programului de munca;
– Evita comportamentele si persoanele care te storc de energie si nu sunt cu adevarat importante pentru viata ta- daca te simti prins intr-o capcana sau manipulat, refuza sa mai interactionezi;
– Nu face acte inutile de eroism, invata sa ceri ajutorul cand simti ca esti depasit/a de situatie: viata nu trebuie sa fie o lupta dura, decat daca tu alegi asta;
– Promoveaza optimismul si fii obiectiv cu problemele aparute- abordeaza-le intai pe cele cu care simti ca te poti masura: micile succese te incurajeaza sa continui si cu problemele mai mari.

Pe parcurs, poti ajunge la carma propriei vieti, invatand sa navighezi printre interesele personale si ale celor de langa tine. Echilibrul se obtine pastrand un ochi critic asupra lucrurilor pe care le faci pentru propria persoana si care-pe cat posibil- nu dauneaza celorlalti. Exista situatii inevitabile cand fericirea proprie inseamna suferinta altcuiva, insa acestea sunt cazuri in care deciziile revin unor instante de judecata mai inalte, precum moralitatea si caracterul.

Iti poti da seama daca ai mers prea departe cu egoismul atunci cand esti atat de absorbit de propriile nevoi incat nu mai ai timp nici sa asculti ce au altii de spus, ce ii doare, ce ii bucura si-mai ales- cand nu mai faci nimic fara sa primesti un profit in schimb. O persoana implinita, pe de alta parte, nu are nevoie nici de recompense din partea altora- caci simplul fapt de a contribui dezinteresat ii poate aduce satisfactie, nici nu risca dependenta de altii, pentru ca stie ca se poate baza pe propriul ajutor atunci cand este nevoie. Egoismul inutil indeparteaza oamenii din jurul tau, pentru simplul motiv ca nimeni nu poate suporta o persoana care graviteaza in jurul propriului ego si de asemenea pentru ca- oricat de greu ar recunoaste, fiecare are samburele sau de egoism prezent in fiecare clipa. Pentru a-l combate, este necesar sa te mai pui si in pielea altcuiva din cand in cand, in special a celor implicati in faptele pe care le faci si deciziile pe care le iei. Cu siguranta ca ai propriile motive sa te infurii sau sa ii judeci pe altii, poate ca ai fost ranit sau deceptionat si incerci sa te aperi si de ce nu este nevoie, dar adu-ti aminte ca si cei pe care te reversi s-ar putea sa treaca prin aceleasi necazuri ca si tine sau altele mai mari.

Dintr-un egoism minimal pot izvori satisfactiile altruismului, pentru ca respectandu-ti propria persoana, ii poti respecta si pe cei din jur. Se spune ca “A trai pentru tine este odios si plicticos. Viata întemeiata pe fericirea personala oboseste si alunga speranta.(H.F.Amiel)”- nu prea avem cum sa verificam aceasta teorie decat incercand sa o experimentam si sa tragem propriile concluzii.