Spune mi ceva frumos azi

Spune mi ceva frumos azi

“ Puterea obisnuintei este atât de mare, încât te poti obisnui pânã si chiar sã trãiesti.” ~ Gesualdo Bufalino
Într-o searã, înainte de a adormi, sotul meu m-a întrebat pe neasteptate: “Spune-mi un lucru frumos care ti s-a întâmplat astãzi”. Am deschis ochii larg în întuneric. Mi-au trecut fulgerãtor prin minte momente de pe parcursul acelei zile, la serviciu si acasã, senzatii percepute, sentimente încercate, cuvinte rostite si ascultate, atitudini… Le-am rãsfoit la repezealã, asemeni paginilor unei carti în care nu gãsesc cuvântul în stare sã mã miste.

Nu-mi aminteam nimic frumos, în afara faptului de a-l iubi pe el, amestecat firesc printre gândurile mele de serviciu, printre treburile casnice, printre rândurile cãrtii pe care o citisem. Dar el este viu, cuprinzãtor, oriunde îmi întorc gândul este acolo, într-un fel sau altul. Nu mã pândeste, nu-mi iese în cale, este cumva în cele mai ascunse cotloane ale fiintei mele. Chiar si în momentele când uit de el, uitarea însãsi devine o amintire despre el. Stiu în orice clipã ce simte pentru mine, si asta nu înseamnã cã sunt informatã asupra a ceea ce simte, înseamnã cã simt acelasi lucru. Îl simt în brate, în umeri, în stomac, în ficat, în inimã, în picioare, în gânduri, în firele de pãr, în privire… Scarlat Demetrescu spune: copilul, înainte de a se naste, învãluie cu spiritul lui corpul mamei. Asa îl simt si eu pe el.

Nu mai tin minte ce am rãspuns în seara aceea, dar am început sã înteleg cã lucrurile pe care m-am obisnuit sã le simt sunt exact lucrurile frumoase care mi se întâmplã în fiecare zi. Însã, ca toate lucrurile care existã si trãiesc de la sine, nu se mai bucurau de atentia mea. Fiindcã nu mi-a venit niciodatã ideea sã spun: Un lucru frumos care mi s-a întâmplat astãzi a fost faptul cã mi-am vãzut picioarele mergând si mi-am auzit pasii. Un lucru frumos care mi s-a întâmplat astãzi a fost faptul cã am simtit în vârful degetelor atingerea propriilor mele buze, atunci când am trimis un sãrut. Un lucru frumos care mi s-a întâmplat astãzi a fost sã inspir cãldura si parfumul pielii, abia trezitã din somn.

De atunci, sotul meu îmi cere în fiecare searã, înainte de culcare, sã-mi amintesc un lucru frumos care mi s-a întâmplat peste zi. Ceva nou. De atunci, în fiecare zi sunt atentã la ce mi se întâmplã, ca sã-i pot spune. Uneori trec ore întregi fãrã sã “vânez” nimic si, dintr-o datã, într-o zi încetosatã, lumina soarelui la amiazã se strecoarã printre lamele jaluzelei si se asterne pe mâna mea…