D E X

Ceea ce contine aceasta pagina vine sa va ajute in a imi intelege limbajul pe alocuri elitist insa fireste ca nu este asa. Tocmai de aceea va pun la dispozitie acest mini-dex.

 

BECÍSNIC, adjectiv, s. m. și f. (Pop.1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit22. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

TETRAGRAMATON  sau YHVH = DUMNEZEU  

DISTOPÍE s.f. (Med.) Anomalie în situarea unui organ

TURBION – Vârtej

ȚIDÚLĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet.

CRISTALOFÓN s. n. instrument muzical de percuție, asemănător cu xilofonul, care în locul plăcilor de lemn are tuburi de cristal. 

pavogadu n. exercițiu de solfiare după silabele din psaltichie

măglă f. 1. grămadă de bolovani de sare; 2. Buc. făclie bisericească de lemn.

horlíște s.f. (reg.) loc steril.

OGRÍNJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. 

VEXAȚIÚNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază.

makamă f. gen de compozițiune arabă în proză rimată cu versuri intercalate

SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa Apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. 

pro domo («pentru casa (sa)»), locuțiune latină ce însemnează pentru propria-i cauză, pentru interesele sale: a pleda pro domo.

motấlcă, motấlci, s.f. (reg.) ghem, moțoi; umblătură.

TAHILALÍE, tahilalii, s. f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoasă și incompletă.

HUMMOCK s.n. Blocuri de gheață provenind din spargerea banchizelor. 

patognomonica – voce foarte sigura , SEMIOLOGIE. SEMIOTICĂ. SIMPTOMATOLOGIE, Care este caracteristic unei anumite boli, pe baza căruia se poate stabili diagnosticul unei boli.

răsurá vb. v. ÎMBUJORA. ÎMPURPURA. ÎNROȘI. ROȘI. RUMENI.

PERIPROCTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație difuză perirectală. 

EGÚMEN, egumeni, s. m. Conducător al unei mănăstiri de călugări; stareț, superior.

CIÚTURĂ, ciuturi, s. f. Găleată sau vas făcut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care servește la scos apa din fântână.

COTIDÁL, -Ă adj. Linie cotidală = curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor în care mareele au loc la aceeași oră.

MANÍN adj. v. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș.

SALICILÁT, salicilați, s. m. Nume generic al sărurilor sau esterilor acidului salicilic.

SERENDIPITÁTE s.f. Fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor științifice întâmplătoare.

Faka (Const.) m. autor comic

PERIÁNDRIC, -Ă adj. (Bot.) Care înconjură organele bărbătești ale florilor.

răzmíș adv. (pop.) hotărât, cu tărie.

PATRIARHALIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta un caracter patriarhal. 

DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale.

semiósie s. v. PARALÁXĂ, paralaxe, s. f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremitățile unei baze de observare. 2. (Astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc.

chipirdíc și chipirdúș, V. prichindel.

LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos

acácie f. (lat. acácia, d. vgr. akakia). Bot. O plantă din familia mimozei ale căreĭ rude conțin gumă arabică. Alt nume (dat pe nedrept) salcîmuluĭ, care e papilionaceu.

NEFĂȚĂRÍT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. 

propăgăciúne s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții; propagare. 2. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode etc.

CABAZLẤC, cabazlâcuri, s. n. (Înv. și reg.) Păcăleală, poznă, glumă. 

BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată.

CONDRECTOMÍE s. f. rezecție a unui cartilaj.

REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. 

neágă-rea s.f. (reg.) piază-rea; cobe.

siméț, V. semeț.  Foarte mîndru, plin de încredere în sine, dîrz, trufaș. 

RODANÚRĂ s. (CHIM.) sulfocianură, tiocianat.

SULFOCIANÚRĂ s.f. Cianură de sulf; rodanură; tiocianat. 

TIOCIANÁT s. m. sare a acidului tiocianic; tiocianură, rodanură, sulfocianură.

zincítă f., pl. e (d. zinc). Chim. Oxid de zinc.

SPERMOGONÍE s.f. (Bot.) Celulă germinală producătoare de spermatii. 

ȘUȘÓRCĂ, șușorci, s. f. (Regional) Pănușă.

PĂNÚȘĂ, pănuși, s. f. Fiecare dintre foile care înfășoară știuletele de porumb.

ETIMOLOGÍSM s. n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală a cuvintelor de o formă mai veche a ei, pretinsă a fi mai corectă. 

HISTO- „celulă, țesut organic”. ◊ gr. histos „țesut, țesătură” > fr. histo-, germ. id.engl. id. > rom. histo-. □ ~autoradiografie (v. auto-, v. radio-, v. -grafie), s. f., metodă pentru studiul distribuției topografice a unui radioizotop sau a unei substanțe marcate la nivelul celulei; sin. autohistoradiografie, historadiografie, radiohistografie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organice; ~gen (v. -gen1), adj.s. n., 1. adj., Care dă naștere la noi țesuturi. 2. s. n., Unul dintre straturile de celule meristematice de la vîrful organelor vegetative. 3. s. n., Grup de celule meristematice generatoare de țesuturi; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre plasmă) care formează țesuturi; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a țesuturilor vegetale și animale; sin. histogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., histogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a țesuturilor organice; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a unei distribuții statistice prin dreptunghiuri, astfel ca înălțimea fiecărui dreptunghi să fie proporțională cu mărimile, pe care le reprezintă; ~id (v. -id), adj., asemănător cu un țesut organic; ~litic (v. -litic2), adj., (despre enzime) care produce histoliza; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere a țesuturilor organice vii; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în histologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază țesuturile organice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., totalitatea metodelor și procedeelor de măsurare a țesuturilor organice; ~nomie (v. -nomie), s. f., studiul legilor de dezvoltare și de organizare a țesuturilor organice; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină care tratează despre patologia țesuturilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., ciupercă imperfectă din clasa adelomicetelor; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., histoautoradiografie*; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., apreciere cantitativă a elementelor histologice foarte mici cu ajutorul spectroscopului; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical bazat pe extracte tisulare; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat pentru disecția țesuturilor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui țesut organic; ~trof (v. -trof), adj., care furnizează substanțe nutritive folosite în gestație; ~trop (v. -trop), adj., care prezintă afinitate pentru celule și țesuturi organice.

HERUVÍM, heruvimi, s. m. Înger care urmează ierarhic după arhangheli.

BUTÁDĂ, butade, s. f. Vorbă de spirit; ironie.

ETERÁT, -Ă, eterați, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are mirosul eterului (1). ♦ Fig. Subtil, diafan, fin. 2. S. m. Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici micști.

AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; blîndețe, bunăvoință.

culá (-léz, -át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler. – Der. culaj, s. n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s. f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s. f., din fr. coulisse.

CÚLĂ, cule, s. f. 1. (În arhitectura medievală) Turn de apărare. 2. Locuință boierească fortificată, cu mai multe caturi, răspândită în sec. XVIII în Oltenia. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; p. ext. vistierie, tezaur. 3. (Înv.) Beci boltit; subterană.

HEBDOMADÁR  Publicație  care apare o dată pe săptămână; săptămânal.

MANIHEÍSM s. n. Mișcare religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului.

APORÍE, aporii, s. f. Dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat.  Îndoială, nesiguranță, încurcătură. Nu văz nici un spor de la tine; aceasta mă pune în mare aporie.

ENANTIOBIÓZĂ

  • simbioză între două, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relații antagonice.

ENANTIO- „opus, contrar, antagonic”. ◊ gr. enantios

  • „opus, contrar, invers” > énantio-, engl. id.,germ. id. > rom. Enantio

  • ~bioză ( -bioză), s. f., relații antagonice care se stabilesc între două sau mai multe organisme vegetale sau animale;

  • ~blast( -blast), adj., (despre un embrion) care are radicula opusă hilului; sin. enantioblastic;

  • ~blastic( -blastic), adj., enantioblast*;

  • ~mer( -mer), s. m., fiecare din cei doi izomeri antipozi optici ai unei substanțe cu aceeași compoziție chimică;

  • ~morf( -morf), adj., care este format din aceleași părți, dar dispuse în sens invers;

  • ~morfie( -morfie), s. f., 1. Proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, una fiind imaginea celeilalte într-o oglindă plană. 2. Proprietate a două entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern;

  • ~patie( -patie), s. f., procedeu terapeutic de a trata o boală cu mijloace contrare naturii sale;

  • ~stil( -stil), adj., (despre flori) care prezintă stilul și stigmatul aplecate în direcția contrară staminelor;

  • ~trop( -trop), adj., care prezintă enantiotropie;

  • ~tropie( -tropie), s. f., proprietate a unei substanțe de a cristaliza în două structuri cristaline diferite, în funcție de temperatură și de presiune, fără schimbarea stării de agregare.,

CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, 

 Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop.

FANFARONÁDĂ, fanfaronade,

  • Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități închipuite; lăudăroșenie.,

  • Află că nu mai am nici răbdare, nici bani ca să-ți plătesc fanfaronadele

  • Fanfaronadele lui stîrneau rîsul.

  • Vorbă sau acțiune de fanfaron

  • gasconadă. Gascon laudaros

  • rodomontádă.  – Vorbire sau tiradă emfatică, conținînd o laudă de sine zgomotoasă, lăudăroșenie,  vorbire, tiradă emfatică

exuvia – naparlirea crustaceelor

antagonic

  • Contradicție antagonică= contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.   Între forțele fundamentale antagonice, și anume clasa muncitoare și burghezia, se desfășoară o luptă de clasă tot mai ascuțită. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 73. În el [Alecsandri] s-au luptat întotdeauna două tendințe: tendința de înnoire, de reformare și tendința de conservare, care au rămas alăturea, antagonice.

 

pășunist

  • pășuniști m. țăran

PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, 

  • Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor.

MENDEBILUL

  • bolnav mintal / debil mintal , la origini luis de mendebil ( arbitru care a arbitrat in 1970 de la guadalahara care a lovit cu fluierul un jucator )

Intertextualitatea

CHIETÚDINE s.f. 

  • Liniște, tihnă, calm.

HIACÍNT1hiacinturi, s. n. 

  • Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu

STENAHORIE —  Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦ Fig. Stare de neliniște, de plictiseală. 2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială.

 

VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap= dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult.

 

DARAVÉRĂ s. v. afacere, belea, bucluc, chestiune, dandana, interese, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, problemă, rău, supărare, treabă.

 

SOROCOVȚ, sorocoveți, s. m. Veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului.

 

BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.

 

HARABÁ, harabale, s. f. (Reg.) Căruță mare folosită pentru transportul grânelor și al altor poveri; p. ext. cantitatea care intră într-o astfel de căruță.

 

ECLEZIÁSTUL s. n. pr. art. Una dintre cărțile Vechiului Testament, care cuprinde teme disparate referitoare la înțelepciune

 

PRÁXIS s. n. 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină.

 

jidov m. 1. jidan: jidovul rătăcitor, personaj din legendele medievale, numit și Ahasverus, condamnat a rătăci până la sfârșitul lumii, fiindcă insultase pe Isus purtându-și crucea în spinare; 2. pop. Uriaș.

 

METAHIRISÍ, metahirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A folosi, a utiliza. ♦ A obișnui, a practica (un obicei). ♦ A dori, a pofti. 2. A exercita, a practica (o meserie, un negoț etc.); a face ceva, a se îndeletnici cu… 

 

CLONDÍR, clondire, s. n. Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi. 

 

GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). 

 

PITÁC1, pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. 

 

PITÁC2, pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint care a circulat în sec. XVIII și în Țările Române; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă de mică valoare. 

 

zaiafét sn [At: AMIRAS, LET2. III, 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~, (înv; fam) ~ifét, (înv) zăefét, zăfét, zăifét, zeafét, zeefét, zeifét, ziafét, ziiafét / E: tc ziyafet] 1(Pfm) Chef mare (cu lăutari) Si: chiolhan, ospăț. 2 (Înv; irn) Bătaie (1). 3 (Îvr; pcf) Bufet (2).

 

HELVÉT, helveți, s. m. Persoană care aparține unui trib celtic, care trăia în Antichitate în partea de nord-vest a Elveției de azi.

 

CALPUZÁN, -Ă, calpuzani, -e, s. m. și f. (Înv.) Falsificator de bani. ♦ Fig. Om rău, ticălos. 

 

MÂGLISÍ, mâglisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșela pe cineva (cu promisiuni, lingușeli etc.); a măguli, a linguși.

 

PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc.

IPOCHÍMEN, ipochimeni, s. n. (Înv. și fam.; azi ir.) Persoană, individ, ins. 

 

PIROFÓR, pirofori, s. m. 1. Substanță care se aprinde spontan în contact cu oxigenul sau cu aerul (prin frecare sau ciocnire), formând o ploaie de scântei. 2. (La pl.) Gen de insecte coleoptere care emit lumină fosforescentă; (și la sg.) insectă care aparține acestui gen. ; secrete , informatii .

 

TESLÍM s. v. furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.

 

 

PRÁVILĂ, pravile, s. f. 1. Lege (sau cod de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ◊ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină.

 

 

Levant 

  • nume general al țărilor cari înconjoară basinul oriental al Medireranei (Turcia, Siria, Grecia, Egiptul);Schelele Levantului, porturi comerciale ale Mediteranei orientale, supuse dominațiunii turcești.

levant (levențică) n.

  • plantă aromatică din fam. labiatelor cu flori albastre, întrebuințată în medicină (Lavandula vera). [Gr. mod.].

  • 2) *levánt, pl. urĭ (it. levante, part. d. levarsi, a răsări; fr. lévant. V. ĭaŭ, luat). Orient, răsărit. (Cînd înseamnă „țările din estu Mediteraneĭ”

  • levántă, pl. e (ngr. levánta, bg. levanta, parfum lichid, lavanda, lavandă; turc. lavanda, ngr. lavantis, -idos, lavandă, d. it. lavanda, care vinde, d. lavare, a spăla, fiind-că floarea de „lavandulă” se întrebuințează la parfumat apa de toaletă). Sud. O plantă labiată cu florĭ albastre (lavándula [vera și officinalis]). Parfum făcut din florile acesteĭ plante. – Și levant, livant (est) m. ca plantă și n. ca parfum. Și livănțică, levențică (sud), pl. ele; și levănțuĭcă

deprecesie – non apreciere

Panteism

  • Concepție filosofică monistă care identifică pe Dumnezeu cu întreaga natură.

 

PINACOTÉCĂ, pinacoteci, s. f.

  • Colecție mare de tablouri; muzeu în care se expune și se păstrează o asemenea colecție

 

excluziv a.

  1. care exclude, care are puterea de a exclude;

  2. care aparține propriu, fără împărtășire:dreptul de vot e privilegiul excluziv al cetățenilor;

  3. care nu admite ceeace contrariază opiniunile, gustul:nu fi excluziv. ║ adv. 1. numai și numai: compus excluziv din copii; 2. necoprinzând, în afară de: dela Maiu până la Octomvrie excluziv.

*excluzív, -ă adj. (mlat. exclusivus).

  • Incompatibil cu alt-ceva:un drept excluziv al altuĭa. Care, pin [!] privilegiŭ, e al uneĭ persoane orĭ societățĭ: e o proprietate excluzivă a sa. Care nu admite ceĭa ce e opus ideilor sau gustuluĭ lui: om excluziv.  Numaĭ și numaĭ: a te interesa excluziv de un lucru. 

ONÍRIC, -Ă, onirici, -ce, adj.

  1. Privitor la vise, care aparține visului; care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau a unor halucinații. ◊Delir oniric= delir asemănător cu visul, care se manifestă în unele boli psihice și în care bolnavul se comportă ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este străin de ceea ce se întâmplă în jurul lui, care trăiește într-o lume de vis.

  2. (Despre creații literare) Care are ca temă principală situațiile onirice (1). – Dinfr.onirique.

 

EXOFTÁLMIC, -Ă, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi)

  • Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie

APOFATÍSM (‹ fr.) s. n.

  • Modalitate teologică de abordare a transcendenței divine constînd în a spune ceea ce nu este Dumnezeu și nu ceea ce este, Dumnezeu rămînînd necunoscut în ființa lui.

apofatísm s. n.

  • Modalitate de cunoaștere a lui Dumnezeu prin negare, El rămânând necunoscut și necuprins în ființa Sa transcendentă; evidența trăită a existenței lui Dumnezeu după ce au fost negate prin transcendere existențele create. Această metodă a fost evidențiată în teologia patristică de Grigorie de Nissa, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Grigore Palama ș.a

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livr.)

  • Maximă, sentință formulată de obicei de o personalitate celebră (din antichitate).

ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. (Rar)

  • Călugăr(iță) care trăiește retras(ă); pustnic(ă).

Ahoret – absenta a determinatiilor.

 

Anahoretia – stare privilegiata – starea aflata deasupra unor determinatii pe care nu ti le-ai dat.

 

isihásm s.n.

  • Curent mistic din sec. XIII, cu centrul pe Muntele Athos, potrivit căruia țelul vieții spirituale este să unească mintea cu inima, „Lăcașul lui Dumnezeu”, unire care se realizează „coborând”, prin intermediul respirației, mintea în inimă (< fr.hésychasme) Doctrină mistico-ascetică, apărută în mediile monastice din Bizanț în  4-7, și care s-a dezvoltat în Biserica Ortodoxă în sec. 13-14; în dec. 4 al sec. 14 a fost fundamentată de Gr. Palamas. I. încearcă să realizeze unirea omului cu Dumnezeu prin rugăciuni lăuntrice până la stadiul de a vedea lumina taborică. Evagrie din Pont a inițiat cel dintâi „Rugăciunea inimii” sau „Rugăciunea lui Iisus”, care constă din invocarea repetată a numelui lui Hristos, pentru ca astfel Dumnezeu să se sălășluiască în om.

 

SIMT CA E PLIN DE LUME LANGA MINE DESI SUNT UN ANAHORET.

 

SIBILÍNIC adj. v.

  • ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, prevestitor, profetic, secret, tainic, vizionar.

 

DEMITIZÁ, demitizez, vb. I. Tranz.

  • A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. ♦ gener. A face să dispară o afirmație falsă, o scorneală; a demistifica

AFABILITÁTE s. f.

  • Însușirea de a fi afabil; blîndețe, bunăvoință

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor)

  • Binevoitor, cordial

OBLUMINARII

 

CONVÉRGE, convérg, vb. III. Intranz.

  • A se îndrepta spre același punct, spre același scop.

 

Sinestezic  

  • Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt. Boala celor cărora li se pare că sunetele aŭ și coloare orĭ miros orĭ că colorile fac zgomot. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență (II). 2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv. ◊ tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț.  (Psih.) Asociație spontană între senzații de naturi diferite; corespondență (II). 2. Tehnică literară constând în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. ♦ (În pictura expresionistă) Încercare de transpunere grafică sau coloristică a unei senzații auditive. 

Tautonime

  • epitet specific care repetă numele generic al unei plante

Omofon  

  • Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic.

Omograf  (Cuvânt)

  • care se scrie la fel cu alt cuvânt, dar diferă de acesta (de obicei) din punct de vedere fonetic.

Eglediseala, Zacusti, Mermeturi, Suprimat, Tabiet,

Sincopism

  • Pseudonim alcătuit din anumite litere și puncte.

Scenonim

  • Pseudonim luat de un actor sau de un autor dramatic, folosit numai în teatru.

 

Acersecomic: Persoană căreia nu i-a fost tăiat părul niciodată.

Biblioclasm: Obiceiul de a distruge sau mutila cărți sau alte materiale scrise, ce făcea parte, adeseori, dintr-o ceremonie.

Cacodemonomania: Afecțiune mintală caracterizată prin faptul că bolnavul crede că este posedat de un spirit demonic.

Dactylion: Punct de reper aflat în vârful degetului mijlociu

Enantiodromia: Se referă la transformarea unui lucru în opusul său.

Fanfaronade: Laudă de sine excesivă, comportament ostentativ

Gorgonize: A avea un efect paralizant sau fermecător asupra cuiva, a împietri pe cineva.

Hamartia: Cuvânt originar din greaca veche, se referă la o greșeală fatală cauzată de ignoranță, pe care o făcea, de regulă, eroul din tragediile grecești, eroare ce ducea la începutul decăderii lui.

Infandous: Despre care nu se poate vorbi, ceva prea odios pentru a fi menționat.

Jettatura: A deochia.

Ktenology: Știința de a omorî oamenii.

Leptosome: O persoană cu un corp fragil, firav.

Montivagant: Care cutreieră munții.

Noegenesis: Acumularea de cunoștințe prin experiențe senzoriale sau intelectuale.

Ostentiferous: Care aduce semne de rău augur. Vine din cuvântul latin “ostento”, care înseamnă a arăta, a descoperi.

Pogonotrophy: Creșterea bărbii, mustății sau a altor forme de păr facial.

Quockerwodger: Un cuvânt rar folosit, din secolul al XIX-lea, ce denumea o păpușă de lemn. În timp, acest cuvânt a început să fie folosit ca insultă politică.

Recumbentibus: O lovitură, verbală sau fizică, care te pune la pământ.

Scripturient: A avea o dorință violentă de a scrie.

Tarantism: O afecțiune caracterizată prin dorința necontrolată de a dansa.

Ultracrepidarian: O persoană care își dă cu părerea în chestiuni pe care nu le cunoaște.

Vernalagnia: O stare sufletească romantică, adusă de venirea primăverii.

Welter: Talmeș-balmeș, o masă de oameni confuzi.

Xenization: Stare de singurătate asemănătoare cu cea pe care o simte un călător într-o țară străină, lipsa unui sentiment de apartenență.

Yonderly: Distant din punct de vedere emoțional sau mental, distrat, neatent.

Zugzwang:  Se referă la acele situații în care orice decizie sau mișcare aleasă va duce la probleme. Aceste situații se întâlnesc mai ales la șah.

A

autohagiograf 

  • persoană care vorbeşte sau scrie infatuat despre propriile realizări în viaţă. În peisajul românesc există zeci de exemple.

abecedism 

  • cuvânt format din iniţialele cuvintelor unei fraze.

abibliofobie 

  • teama de a rămâne fără cărţi de citit. Apare de obicei la sfârşitul vacanţelor.

adoxografie –

  • materiale bine scrise despre subiecte banale  – vezi bloguri. Termeninventat in secolul al 19-lea ca formă de exerciţiu retoric.

agrafie –

  • incapacitatea de a scrie; afecţiune care poate fi asociată cu:

alexie –

  • incapacitatea de a citi.

admanuensis –

  • cel care jura cu mâna pe Biblie, a nu se confunda cu:

amanuensis –

  • cel care scrie după dictare; scrib, secretară. Persoană angajată special să ia notiţe. Fiecare student este, la un moment dat, aşa ceva.

B

bibliognost –

  • persoană foarte titrată sau cu foarte multe cunoştinţe din domeniul cărţilor. Starea către care aspiră în mod ideal orice bibliotecar.

bibliolatrie –

  • idolatrizarea Bibliei sau a altor cărţi.

bibliomanţie –

  • metodă de divinaţie prin deschiderea unei cărţi la întâmplare. (exemplu: deschide cea mai apropiată carte la pagina 45 şi primul paragraf îţi va vorbi despre viaţa ta sexuală).

bibliofilie –

  • dragostea faţă de cărţi şi de citit.

bibliofobie –

  • teama faţă de cărţi şi citit.

bibliotaf –

  • cel care ţine cărţile sub cheie, ascunzându-le (biblio + Gr. tafos, mormânt).

bibliobibul –

  • cel care citeşte prea mult, cel care se îmbată citind (biblio + Lat. bibulous = băutor, bibere= a bea) (un termen inventat în 1957 de H.L. Mencken).

biblioclast –

  • cel care manifestă tendinţa patologică de a distruge sau mutila cărţile (biblio + Gr klasmos, a distruge).

biblioclasm = libricid 

  • distrugerea (eventual ceremonială sau demonstrativă) a cărţilor.

bibliomanie –

  • mania de a avea şi aduna cărţi; adj. bibliomaniac.

bibliofag –

  • şoarece de bibliotecă.

bustrofedron –

  • sistem descriere antică în care se alterna la fiecare rând scrisul de la stânga la dreapta cu cel de la dreapta la stânga, aşa cum ară un bou câmpul. Cuvintele erau scrise invers, iar literele erau în oglindă.

C

cacograf –

  • persoană care scrie prost, urât (de mână) şi/sau cu greşeli; subst. cacografie.

cacozelie –

  • afectare a pronunţiei, a vorbirii sau a scrierii; pedanterie excesivă, asociată cu folosirea emfatică a unor termeni din alte limbi (exemplu: discursul Chiriţei).

chirospasm / grafospasm –

  • durerea de care suferă cei care scriu mult de mână.

cacoethes scribendi –

  • nevoia irezistibilă de a scrie pe loc;scripturism; înrudită cu cacoethes loquendi (nevoia de a vorbi imediat).

colportor – azi, în româneşte,

  1. Cel care răspândește știri, zvonuri etc. (false).

  2. Negustor ambulant, dar în franceză colporteur avea înţelesul mai specific al  vânzătorului ambulant de cărţi religioase.

F

foliofag –

  • persoană care mănâncă file de cărţi. Se mai întâmplă, şi nu doar la căţeii lăsaţi singuri acasă. N-aţi citit povestea

The Incredible BookEating Boy , a lui Oliver Jeffers-

G

graptomanţie –

  • ghicitul în scrisul de mână. A nu se confunda cugrafologia (studiul scrisului de mână)

grimoar 

  • Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. (Fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă.

I

incunabul 

  • exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului; carte foarte veche (şi preţioasă).

incunabulist –

  • colecţionarul de incunabule.

M

miscelaneu –

  • rubrică în unele publicaţii sau volume care are un conţinut variat şi care aparţine, de obicei, mai multor autori.

N

nictograf / tiplograf –

  • sistem de scriere pe întuneric, cu ajutorul unor decupaje care creează linii şi puncte. Un fel de stenografie oarbă combinată cu morse.Sistemul a fost inventat de Lewis Carroll, exasperat de faptul că ii veneau ideile noaptea şi ca să le pună pe hârtie trebuia mereu să aprindă lampa ca să vadă ce scrie.

P

pogonologie –

  • carte, tratat despre bărbi

pneumatografie –

  • scriere automată (dictată de spirite)

S

stihomanţie – bibliomanţie

 

SARCÓPT, sarcopți, s. m.

  • Parazit microscopic care trăiește în galerii săpate în pielea oamenilor și a animalelor provocând scabia

Creoda –

  • realitate care s-ar fi putut sa fie dar nu este

Bardo –

  • stare intermediara intre veghe si som , viata si moarte , masculin si feminin

Orama –

  • visul suprem trimis de dzeu

Teseract –

  • hiper cubul

capodoperă pynchoniană

 

SOLENOÍD, solenoizi, s. m.

  • Bobină cilindrică de fir metalic, cu spire în planuri perpendiculare pe axa bobinei și echidistante, folosită pentru a produce în interiorul ei un cîmp magnetic cînd este străbătută de un curent electric.

CABOTÍN, -Ă, cabotini

  • Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile; ext. persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală.

PROLÍX, -Ă, prolicși

  • (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat.

INOMÁBIL, -Ă adj. (Franțuzism)

  • Care nu poate fi numit.

  • () Dezgustător.

divagare

neconfruntational – pasnic

Entomolog – ENTOMOLOGÍE

  • Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor.

 

Lepidoptera

  • fluture –

 

LEPIDOPTÉRE 

  • ordin de insecte cu aripi membranoase și acoperite cu solzi fini: fluturi. 

 

Bazala BAZÁL, -Ă 

  • referitor la bază, al bazei. BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei.

  • Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos

 

Dicotomii DICOTOMÍE, dicotomii, 

  • Diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul inițial. 

  • Mod de ramificație a talului și a tulpinilor unor plante în două părți egale, care se împart la rândul lor în alte două părți egale etc

 

DIHOTOMÍE 

  • Diviziune în două părți, grupe sau specii; bifurcare. 

  • Împărțire a unei noțiuni în alte două noțiuni, care epuizează întreaga sferă a noțiunii împărțite.

CLIȘÉU, clișee, 

  • Imagine fotografică negativă (pe peliculă de film sau pe sticlă) obținută în camera obscură și după care se face reproducerea fotografică; p. ext. placă sau film fotografic impresionat, developat și fixat. 

  • (Tipogr.) Planșă de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimată. 

  • Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive; șablon.

 

CRISALÍDĂ, crisalide, 

  • Nimfa lepidopterelor, al cărei tegument are reflexe metalice

 

CRISALÍDĂ 

  • nimfă la lepidoptere între stadiul de omidă și cel de fluture.

 

PROPENSIÚNE, propensiuni, 

  • Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva

 

propensiúne f. (lat. propénsio, -ónis. V. pensiune, suspensiune). 

  • Șt. nat. Tendență naturală a corpurilor spre alt corp orĭ spre un punct oare-care: propensiunea feruluĭ spre magnet, a plantelor, spre lumină.

  • Aplicațiune, dispozițiune, pornire: acest copil are propensiune spre mincĭună, spre milă

 

VEROSÍMIL, -Ă, verosimili, -e, 

  • Care pare adevărat, cu aparență de realitate; posibil, plauzibil

 

Cuantificarea ; divagare

 

Ireverentios

  • Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. 

 

Cartografiere a mintii mele CARTOGRAFÍE 

  • Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice.

 

Tropism

  • Tendință de acomodare și de orientare a unui organism vegetal fixat de pământ, într-o anumită direcție, sub influența unei excitații exterioare ca lumina, căldura, gravitația, umiditatea  tropie.

  • Proprietate a anumitor substanțe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe ale acestora;

 

REOTROPÍSM 

  • Tropism propriu unor plante acvatice, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei;

  • Reotaxie

 

AEROTROPÍSM 

  • tropism sub influența oxigenului din aer;

 

NARCOTROPÍSM 

  • tropism cauzat de substanțe narcotice

 

HIDROTROPÍSM 

  • tropism al organelor plantelor ca răspuns la acțiunea umidității aerului sau solului. 

ETIMOLÓGIC, -Ă 

  • Referitor la etimologie; care studiază etimologia.

  • Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor

 

ETIMOLOGÍE, etimologii, 

  • Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice

  • Ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi. ♦ (Gram.; înv.) Morfologie

  • Etimologie multiplă = proveniență a unui cuvânt din două sau mai multe surse diferite. Etimologie populară= modificarea formei unui cuvânt (recent intrat în limbă) sub influența unui cuvânt mai cunoscut cu care prezintă asemănări de formă sau uneori de sens

 

mieriu 

  • albastru deschis.

 

PSEUDONÍM, pseudonime, 

  • Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice

 

SAIKAKU

  • (pseudonimul lui Hirayama Tōgo) (1642-1693), poet și prozator japonez. Ca poet de haikai, a atins performanța de 23.500 versuri în 24 de ore. Câteva dintre romanele și povestirile sale umoristice își găsesc locul printre operele clasice japoneze („Viața unui bărbat mereu înamorat”, „Cinic femei mereu înamorate”, „Tezaurul unei familii japoneze”, „Calcule mentale de rutină”).

 

SATOMI,

  • Ton (pseudonimul lui Yamanouchi Hideo) (1888-1983), scriitor japonez. A publicat numeroase romane și proză scurtă („Sentiment nestatornic, inimă pioasă”, „Frații Anjō”, „Individul fără griji”).

 

SILONE, Ignazio 

  • (pseudonimul lui Secondo Tranquilli) (1900-1978), scriitor și om politic italian. Unul din fondatorii (1921) Partidului Comunist Italian din care a fost exclus în 1931. Persecutat de regimul fascist, se refugiază (1930-1945) în Elveția. Operă romanescă de nuanță umanitarist-creștină. surprinzând lumea țăranilor dominată de un fatalism dureros („Fontamora”, „Pâinea și vinul”, „Vulpea și cameliile”). Eseuri.

 

SINCOPÍSM  

  • Pseudonim alcătuit din anumite litere și puncte

 

SCENONÍM 

  • pseudonim al unui actor sau autor dramatic, în teatru

 

PROLEGÓMENE

  • Studiu introductiv dezvoltat la o operă literară sau științifică; precuvîntare.

 

exuvia,  antagonic, pășunist, prodigios, mendebilul, Intertextualitatea, chietudine, hiacint, levant, deprecesie – non apreciere, panteism, pinacoteca, excluziv, ONÍRIC, EXOFTÁLMIC APOFATÍSM APOFTÉGMĂ ANAHORÉT Ahoret Anahoretia, isihásm ,DEMITIZÁ AFABILITÁTE AFÁBIL OBLUMINARII CONVÉRGE Gorgonize Hamartia, Leptosomic, Noegenesis, Recumbentibus, Sinestezic  Abibliofobie, Adoxografie, Inefabil, Orama, Tautonime  Omofon  Omograf  Eglediseala, Zacusti, Mermeturi, Suprimat, Tabiet, Lepidoptera, Metajurnal, Bazala, Dicotomie, Cliseu, Crisalida, Propensiune, Verosimil, Entomolog, Satori, Tropism, Etimolog, Reotropism, Aerotropism, Narcotropism, Hidrotropism, Mieriu, Sincopism Scenonim Acersecomic Dactylion Infandous Ktenology Leptosome Montivagant Noegenesis Ostentiferous Pogonotrophy Recumbentibus Ultracrepidarian Vernalagnia Yonderly autohagiograf adoxografie agrafie alexie amanuensis bibliognost Teseract  Creoda  Bardo  Biblioclasm  Cacodemonomania  Infandous  Enantiodromia  Fanfaronade  Gorgonize  Hamartia  Leptosomic  Noegenesis  Recumbentibus  Sinestezic Abibliofobie  Adoxografie  Inefabil  Orama  Tautonime  Omofon  Omograf  Eglediseala  Zacusti  Mermeturi  Suprimat  Tabiet  Lepidoptera  Metajurnal  Bazala  Dicotomie  Cliseu  Crisalida  Propensiune  Verosimil  Entomolog  Satori  Tropism  Etimolog  Reotropism  Aerotropism  Narcotropism  Hidrotropism  Mieriu  Sincopism  Scenonim  Sarcopt  Cabodin  Prolix  Inomabil  Tropism  Divagare  Ireventios neconfruntational – pasnic

 

ANTROPOLATRÍE s. f. Dragoste exagerată pentru oameni (reflex al unei erezii creștine)

ANTROPO- „ființă umană, om; uman, omenesc”.

◊ gr. anthrpos „om” > fr. anthropo-, germ. id., engl. id. > rom. antropo-. 

□ ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., totalitatea organismelor vegetale și animale dintr-un anumit mediu, influențată de activitatea economică a speciei umane; 

~biologie (v.bio-, v. -logie1), s. f., ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide; 

~centric (v. -centric), adj., care raportează totul la om sau care face din om centrul universului; 

~core (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) ale căror semințe și fructe sînt răspîndite prin intermediul omului; 

~corie (v. -corie2), s. f., diseminare a plantelor spontane sau cultivate prin intermediul omului; 

~fag (v. -fag), adj., s. m. și f. (persoană) care se hrănește cu carne de om; 

~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Folosire a cărnii de om drept hrană. 2. Obicei al unor animale de a-și mînca semenii; 

~fil (v. -fil1), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre o plantă sau un animal) Care crește pe lîngă așezările omenești. 2. s. f. pl., Plante polenizate artificial; 

~filie (v. -filie1), s. f., preferință a unor insecte de a se hrăni mai ales pe seama omului; 

~fite (v. -fit), s. f. pl., plante cultivate de om și buruienile din cultura acestora; 

~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de antropofobie; 

~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de oameni; 

~gen (v. gen1), adj., s. n., 1. adj., Care se datorează acțiunii omului. 2.adj., Care dă naștere la oameni. 3. s. n. Ultima perioadă a neozoicului, în care a apărut omul; sin. cuaternar; 

~geneză (v. -geneză), s. f., parte a antropologiei care studiază originea, evoluția și dezvoltarea speciei umane; sin. antropogenie; 

~genic (v. -genic), adj., generat de om; 

~genie (v. -genie1) s. f., antropogeneză*; 

~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; sin. geografie umană, geografie a populației. 2. Ramură a geografiei care consideră, în mod eronat, mediul natural ca factor primordial al dezvoltării societății; 

~gonie (v. -gonie), s. f., explicație mitică privind apariția omului; 

~grafie (v. -grafie), s. f. 1. Descriere anatomică a corpului uman în legătură cu anumite trăsături specifice raselor și tipurilor biologice. 2. Disciplină care se referă la prezența, distribuția și capacitatea de adaptare a omului la mediul geografic; ~ide (v.-id), adj., s. n. pl., 1. adj., Antropomorf (1). 2. s. n. pl., Grup de maimuțe evoluate, de talie mare, asemănătoare cu omul, lipsite de coadă și avînd un encefal voluminos, fiind reprezentate de cîteva forme fosile de la sfîrșitul terțiarului și începutul cuaternarului; 

~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a unei zeități, concepute sub formă umană; 

~latru (v. -latru), s. m. și f., 1. (Persoană) care adoră o divinitate reprezentată în forme umane. 2. (Persoană) care adoră și divinizează omul; 

~lit (v. -lit1) s. n., fosile umane petrificate; 

~log (v. -log), s. m. și f., specialist în antropologie; 

~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază originea, evoluția și variabilitatea biologică a omului, în strînsă corelație cu condițiile naturale; 

~metrie (v. -metrie1), s. f. 1. Studiul proporțiilor corpului omenesc. 2. Tehnică a măsurării diferitelor părți ale corpului uman; sin. somatometrie. 3. Metodă de identificare a animalelor pe baza descrierii, dimensiunii, formei și a amprentelor digitale ale acestora; 

~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; 

~morf (v. -morf), adj., s. n., 1. adj., Care are forma figurii umane; sin. antropoid. 2. s. n., Obiect de artă avînd formă de ființă omenească. 3. s. n. pl., Grup de maimuțe superioare, asemănătoare cu omul; 

~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om, în procesul de antropogeneză; 

~nosologie (v. noso-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bolile speciei umane; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie1), s. f., ramură a paleontologiei care studiază fosilele umane; 

~patie (v. -patie), s. f., 1. Delir caracterizat prin faptul că bolnavul consideră că are una sau mai multe persoane în propriul său corp, le simte și le aude vocea. 2. Atribuirea de însușiri psihice și de stări afective, specific umane, obiectelor, mediului înconjurător și naturii; 

~pitec (v. -pitec), s. m., animal fosil ipotetic, intermediar între maimuță și om, considerat ca precursor al hominidelor; 

~plastie (v. -plastie), s. f., reconstituire a formelor anatomice ale speciilor umane dispărute, pornindu-se de la elementele scheletelor descoperite; 

~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul creațiilor și tradițiilor populare; 

~sferă (v. -sferă), s. f., totalitatea așezărilor omenești și a relațiilor acestora cu mediul vital (biocenoze); 

~somatologie (v. somato-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și funcțiile organice ale corpului uman; 

~speologie (v. speo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază resturile fosile umane din peșteri; 

~tehnie (v. -tehnie), s. f., arta de a dezvolta armonios ființa umană; sin. antropotehnică; 

~tomie (v. -tomie), s. f., anatomie a corpului uman; 

~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină teozofică în cadrul căreia divinitatea este înlocuită cu ființa umană divinizată; 

~zoic (v. -zoic), s. n., era cuaternară; 

~zoogen (v. zoo-, v. -gen1), adj., cu existența legată de a omului și a animalelor domestice; 

~zoonoză (v. zoo-, v. -noză), s. f., maladie întîlnită la oameni sau la animale și care se poate transmite reciproc.

FARANDÓLĂ, farandole, s. f. Numele unui dans popular provensal, vechi, cu mișcare rapidă, în care dansatorii, ținându-se de mână în lanț, descriu spirale și cercuri; melodie după care se execută acest dans.

PALIMPSÉST, palimpseste, s. n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text.. papirus de pe care s-a șters scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text; în geologie, folosit ca adjectiv pentru a indica păstrarea caracterelor unui dep. vechi, ca urme în dep. noi, de ex. structurile p. din granitoidele anatectice și metasomatice în care paleosomul reflectă moștenirea unor structuri metamorfice sau sedimentare; de asemenea, despre sedimentele p., care reprezintă acumulări de material vechi, prelucrat îndelung, în condițiile hidrodinamice actuale.  Pergament de pe care s-a ras sau s-a șters scrierea inițială pentru a putea fi folosit din nou, dar pe care se mai văd urmele vechii scrieri. Cunoscut din Antichitate și utilizat frecvent în Evul Mediu din cauza rarității și al prețului ridicat al pergamentului. Începând din sec. 19, s-a încercat citirea textului original cu ajutorul unor mijloace moderne (raze ultraviolete). În Biblioteca Vaticanului s-a descoperit lucrarea lui Cicero,

Procrastinarea (A amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. Din engl.procrastinate.)

 

UBICUITÁTE s. f. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență.

 

 

Prof. Titus Doboş

MIC DICŢIONAR  DE CUVINTE „DIFICILE” ŞI AFIXE

Abrevieri folosite
mat. = matematică
sub. = substantiv
fig. = figurat
psih. = psihologie, psihiatrie
tehn. = tehnică
dr. = drept
sintg.=sintagmă
engl. = engleză
fil. = filologie
med. = medicină
d.m. = după amiază
lat. = latină
ital. = italiană
mit. mitologie

A
1
Ablaţie(ablaţiune) = despărţirea de un loc, îndepărtarea unui organ, a unui ţesut.
Abominabil = care produce groază şi repulsie; oribil, dezgustător.
Aborigen = autohton.
Abracadabrant = ciudat, bizar.
Abrevia(a) = a prescurta.
Abscons = greu de înţeles.
Abstinenţă = abţinere de la excese.
Abulie = simptom psihic caracterizat prin lipsă de voinţă.
Acces(a accede) = posibilitatea(calea) de a pătrunde, de a ajunge undeva (a pătrunde undeva, a urca în ierarhie).
Accesa(a) = a pătrunde pentru a regăsi date dintr-un program informatic.
Acribie = exactitate, rigurozitate.
Acronim = cuvânt format din literele sau segmentele iniţiale ale altor cuvinte.

Aculturaţie = întrepătrunderea dintre culturi diferite,asimilarea unei alte culturi.
Acurateţe(acurat) = atenţie, grijă deo-sebită (făcut cu acurateţe, îngrijit).
Adagio = lent, rar (se referă la o bucată muzicală).
Adagiu = aforism, maximă.
Ad-interim = intermediar, provizoriu, pentru o anumită perioadă de timp.
Adipos = gras.
Adjuvant = produs adăugat unui mate-rial.
Ad-litteram= cuvânt cu cuvânt, întocmai.
Adulter = încălcare a fidelităţii conju-gale, act de infidelitate.
Afabil = binevoitor, cordial, afectuos.
Aferat = cineva care este sau pare să fie foarte ocupat, cu multe treburi.
Aflua(aflui)(a) = a se deplasa în număr mare spre un punct, spre o direcţie.
Afrodiziac = stimulent sexual (de la zeiţa Afrodita).
Aglutina(a),(aglutinant) = a lipi prin adeziune, (lipicios).

Agora = piaţă publică în Grecia antică.
Agorafobie= teamă nejustificată (fobie) de spaţiile deschise şi ample.
Agramat = care comite grave greşeli de gramatică (incult).
Agrementa(a) = a da culoare, relief, a înfrumuseţa, a împodobi.
Agrest = rustic, grosolan.
Alalie = lipsa limbajului sau slaba lui dezvoltare (tulburare a vorbirii) .
Aleatoriu=supus întâmplării, hazardului.
Alegaţie= invocarea unei păreri, idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmaţie.
Alienare = 1.înstrăinare; 2. în sintg. alie-nare mentala are sensul de nebunie.
Alocuţiune = scurtă cuvântare.
Alogen(alogenetic) = de origine străină, venit din altă parte.
Alopatie = tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii..
Alteritate = 1. starea, caracterul a ceea ce este distinct, diferit; 2.capacitatea „eu”-lui de a-şi atribui conştiinţa altora.

Alternativă = alegere din două posi-bilităţi.
Altruism = atitudine binevoitoare, dezin-teresată în favoarea altora.
Ambient(ambiental) = mediul încon-jurător, (privitor la ambient).
Ambrozie = hrană a zeilor.
Ambulant = care se deplasează dintr-un loc în altul.
Amfitrion = gazdă.
Amiabil = prietenos, înţelegător, împă-ciuitor, conciliant.
Amnezie = pierdere totală sau parţială a memoriei.
Amoc = 1. poftă, toană, chef, 2.stare patologica de exaltare maniacală, nebunie.
Amoral = indiferent la morală.
Amovibil = care poate fi revocat, înlo-cuit, concediat.
Anabolism = ansamblul proceselor de asimilare organică.
Anahoret = pustnic.
Analogie = asemănare.

Anamorfoză(anamorfotic) = imagine diformă care pare normală dintr-un anumit unghi; imagine deformată în anumite oglinzi (deformat).
Ancestral = strămoşesc.
Androfobie = aversiune faţă de bărbaţi.
Androgin = hermafrodit
Anduranţă = caracteristică a funcţio-nării normale a unui produs sau utilaj pe o perioadă de timp prestabilită.
Angelic = de înger, pur.
Angoasă = senzaţie internă de opresiune şi teamă generată de o mare nenorocire sau suferinţă, reală sau imaginară, în faţa căreia insul nu se poate apăra.
Anodin = banal, inofensiv, neimportant.
Anomie
Antama(a) = a începe, a deschide.
Anticipa(a) = a prevedea, a face sau a spune ceva înainte de termenul cuvenit.
Antidot = contraotravă, remediu.
Antinomie(antinomic) = contradicţie aparent insolubilă între două teze, idei (referitor la antinomie, contradictoriu).
Antisemitism = atitudine antievreiască.
Antropoid = maimuţă asemănătoare omului.
Antropologie = ştiinţa despre om.
Antropomorf antropoid, în forma figurii umane.
Anxietate = stare emoţională de ten-siune nervoasă, de frică puternică, difuză.
Apartheid = politică de segregaţie ra-sială, de diferenţiere între rase.
Apatie = dezinteres,nepăsare, pasivitate.
Apelativ = nume, calificativ.
Apercepţie = integrarea percepţiilor noi în cunoştinţele noastre anterioare. Aplomb = îndrăzneală.
Apocaliptic = care evocă sfârşitul lumii, groaznic, catastrofic.
Apocrif = (despre scrieri), atribuite în mod greşit altui autor, neautentic.
Apodictic = (despre judecăţi, demonstra-ţii etc) Care exprimă raporturi şi legături

necesare între lucruri şi fenomene, care exclude posibilitatea unei opoziţii.
Apolinic(apolonic) = luminos, senin, echilibrat,rational; referitor la zeul Apollo.
Apostazie(apostasie) = 1. renegare a unei doctrine sau concepţii; 2.Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii.
Apologet = care laudă exagerat.
Aprehensiune = frică nelămurită, vagă.
Argou = limbaj convenţional folosit mai ales de vagabonzi, delicvenţi pentru a nu fi înţeleşi.
Argus = 1. zeu antic cu o mie de ochi 2.(fig.) om cu privire pătrunzătoare.
Arhetip = model primitiv, schemă înnăs-cută(ancestrală), tipar, un fond de imagini străvechi, ,,inconştientul colectiv”(Jung).
Arierate = datorii băneşti.
Arieraţie mentală = întârzierea dez-voltării mentale şi insuficienţa comporta-mentului adaptativ.
Aroganţă = atitudine mândră şi dispre-ţuitoare.

Artefact = 1. imagine falsă (ce apare în preparatele histologice); 2. fapte şi lucruri realizate artificial sau instrumental.
Atopie = predispoziţie alergică.

Ascet = pustnic, anahoret, abstinent.
Asertiv = încrezător în forţele proprii, cu capacitate de exprimare energică şi adecvată, cu abilităţi pentru negociere.
Aserţiune = afirmaţie care nu este înso-ţită de probe.
Asiduu = stăruitor, perseverent.
Audit = analiză, expertiză.
Augmenta(a) = a mări, a spori ceva, prin adăugarea unor elemente asemă-nătoare.
Auster = sobru, sever, cumpătat,
Autodafe = ceremonie de pedepsire a ereticilor, ardere pe rug.
Autotelic = ceea ce are scop în sine, rămâne în limitele proprii.
Avatar = transformare, metamorfoză.
Avid = pasionat de ceva, lacom.
Avuabil = care se poate mărturisi.
Axiologie = disciplină filozofică având drept obiectiv studiul valorilor(morale).
Axios(axiologic) = valoare (privitor la valoare, la axiologie).
A-/an- = fără, negativ, împotrivă .
Acro- = ascuţit, extrem.
Actin(o)- = rază, radiaţie.
Adip(o)- = grăsime.
Aero- = aer.
Agro-/agri- = câmp.
Algo-/-algie = durere.
Alo- = diferit.
Ambi- = amândoi.
Andro- = bărbat.
Antropo om
Anemo- = vânt.
Ante- = anterior.
Arhi-/-arh/-arhie- = mai mare peste, foarte.
Artr(o)- = articulaţie
Astro-/astero- = stea
Audio- = auz
Auto- = 1. însuşi, singur;2.automobil.

B

Baleiaj = eliminarea forţată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor.
Bancrută = faliment însoţit de nereguli financiare în dauna creditorilor.
Baroc = stil artistic caracterizat prin varietate şi încărcătură.
Bastard = copil nelegitim, corcitură.
Beatitudine = stare de fericire deplină.
Beladonă = mătrăgună.
Beletristic = care aparţine literaturii.
Belicos = bătăios, agresiv, războinic.
Beligerant = care se află în stare de război.
Benign = (despre boli) lipsit de gravitate, uşor, contrar lui malign (grav).
Best-seller = carte, disc etc cu mare succes comercial.
Bigam = căsătorit cu două persoane în acelaşi timp.

Bigot = persoană care respectă cu stric-teţe preceptele unei religii, îndoctrinată religios.
Biotic = referitor la viaţă, de viaţă.
Biotop = porţiune de teritoriu cu înfă-ţişare caracteristică şi cu condiţii de mediu particulare.
Bistrou = mic restaurant.
Biunivoc = care se află într-un raport reciproc şi exclusiv de unu la unu.
Bizar = ciudat ,straniu.
Blasfemie = defăimare a ceva sfânt.
Bonitate = 1.capacitate de plată şi de credit, solvabilitate; 2.capacitate a unei ape, a unui teren de a fi bine exploatate.
Bonom = om blând, credul, simplu.
Boreal = nordic.
Breviar = expunere sumară a unor no-ţiuni.
Bricolaj = calitatea de a te pricepe să meştereşti de toate,să ai mai multe meserii.
Brigand = hoţ de drumul mare, tâlhar.

Bucolic = idilic, pastoral, câmpenesc.
Bulimie = foame nesăţioasă, patologică.
Bulversa(a) = a întoarce pe dos, a răvăşi, a dezorienta.
Burlesc = de un comic exagerat, grotesc, caraghios, adesea trivial.
Butadă = vorbă de duh.
Butaforie = 1. obiecte pentru decoruri în teatru sau cinema, realizare din carton sau alte materiale; 2. (fig.)imitaţie.

Balne(o) = ,,de băi’’
Baro-/bari- = greutate, presiune.
Bati-/bato = adâncime
Bi-/bis- = doi, de două ori, dublu.
Biblio- = carte
Bio-/-bioză = viaţă
Bradi- = lent, rar
Buz- = vehicul de transport în comun.

C

Cabalistic = magic, misterios, tainic, obscur.
Cabotin = 1. actor lipsit de talent; 2. om nesincer, care urmăreşte succesul facil.
Cacofonie = asociere neplăcută de sunete în vorbire; suprapunere de sunete discordante, lipsă de armonie
Caduc = 1.care nu mai are putere legală; 2. lipsit de trăinicie, şubred, pieritor.
Cala(a)(calat) = a înţepeni, a opri, a da înapoi (înţepenit).
Calambur = joc de cuvinte.
Calchia(a) = a reproduce sau a îmbogăţi cu ajutorul hârtiei de calc.
Calvar = chin îndelungat, suferinţă.
Cambie (cambial) = act, document prin care cel care semnează se obligă să plătească, o sumă de bani la un anumit termen (referitor la cambie).

Camee = 1. piatră dură(cu multe straturi divers colorate); 2. sculptură în relief cu o figură sau cu un motiv decorativ.
Campestru = câmpenesc.
Canabis = cânepă indiană (drog).
Canava = ţesătură rară, folosită ca su-port pentru broderii.
Candoare = curăţenie morală, nevino-văţie, inocenţă.
Cantona(a se) = a se aşeza un timp într-un canton; a rămâne într-o anumită zonă.
Cariatidă = statuie, reprezentând o fe-meie, care susţine ca o coloană, cornişa unui acoperiş, o intrare etc.
Carismă = putere de convingere, har.
Carnaj = ucidere în masă, masacru.
Cartezianism = doctrina filozofului francez Decartes, caracterizată prin: raţionalism, mecanicism şi dualism.
Cartomanţie = ghicitul în cărţi.
Caviar = icre negre sărate.
Cecitate = orbire.

Cerber (cerbicie) =1.(mit.) câine cu trei capete care păzea porţile Infernului;2.(fig.) paznic sever (stricteţe, severitate).
Chintesenţă = esenţa intr-un lucru, într-o concepţie, într-o operă.
Cibernetica = ştiinţa informaţiei şi a transmiterii acesteia .
Ciberspaţiu = spaţiul virtual creat de programele informatice (pe computer).
Circumspect = precaut, prevăzător, prudent.
Citadin = orăşenesc, urban.
Clamoare = strigăt de protest, de nemul-ţumire, de ajutor.
Claustra(a se) = 1.a se închide într-o mănăstire; 2.a se izola într-un loc retras.
Clementă = indulgenţă, bunătate.
Clivaj = proprietate a unor minerale de a se desface în plăci, lame.
Clou = punct de atracţie , de interes.
Coabita(a) = a trăi împreună cu cineva.
Coerent = închegat, ordonat.
Coleric = persoană care se supără uşor, care are izbucniri de mânie.

Colică = durere abdominală puternică.
Colmatare = 1. depunerea aluviunilor pe fundul apelor curgătoare; 2. astuparea po-rilor unui material poros, cu o substanţă.
Colporta(a) = a răspândi ştiri false (zvonuri, bârfe).
Columbofil = crescător de porumbei; privitor la porumbei.
Combativ = dârz, perseverent, polemic.
Comiţialitate(comiţial) = epilepsie (epileptic).
Compendiu = expunere succintă (a unei lucrări).
Complementar = care complineşte, completează; alcătuit din părţi componente care se completează.
Complezent = binevoitor, amabil, dori-tor de a face plăcere cuiva.
Complianţă = (teh.) mărime care ex-primă gradul de elasticitate a unui sistem mecanic.
Complianţă comportamentală = respectarea strictă de către bolnav a indicaţiilor medicului.

Compozit = alcătuit din elemente dispa-rate, felurite, diferite.
Comprehensiune = capacitate de înţe-legere, de pătrundere.
Compulsie(compulsiv) = (psih.) ten-dinţă interioară imperativă de a îndeplini o anumită acţiune sau de a ne gândi la o idee, deşi o dezaprobăm pe plan conştient (imperativ, aproape instinctual).
Concede(a) = a ceda.
Concilia(a) = a pune de acord.
Concludent = edificator, convingător.
Concordie = înţelegere, armonie.
Concupiscenţă = dorinţă fierbinte,ne-stăpânită;înclinare spre plăcerile senzuale.
Confesa(a se) = a se destăinui, a se spovedi.
Confidenţial = care se comunică în tai-nă, în secret.
Confident,(confidenţă,confidenţia-litate) = cel căruia i se destăinuie, (ceea ce se destăinuie, ţinere în secret).
Confient,(confienţă,confianţă) = în-crezător,(încredere în cineva).

Confrerie = asociaţie religioasă sau caritabilă, confrăţie.
Congener = de acelaşi gen sau de ace-eaşi speţă cu altă fiinţă.
Congruenţă(congruent) = concor-danţă, (care se potriveşte exact cu ceva, corespunzător, echivalent).
Conivenţă = în complicitate,în acord cu..
Conjectură = prezumţie, supoziţie.
Conjunctură = împrejurare.
Consens = înţelegere, acord, identitate de păreri.
Consilia(a) =a asculta,înţelege şi sfătui.
Consterna(a) = a provoca uimire.
Contiguitate,(contiguu) = (mat.) veci-nătate temporală şi spaţială (care se leagă cu ceva, are elemente apropiate, comune).
Continenţă=reţinere, absenţă, înfrânare.
Contingent= 1. (sub.) grup omogen de oameni; 2. (adj.) întâmplător, ocazional.
Contumacie = (dr.) absenţă nejustificată de la judecată, a unui inculpat.
Convenienţă = regulă de purtare, uzanţă.

Conviv = comesean.
Copios = îmbelşugat, abundent.
Coprolalie = vorbire indecentă.
Cordial = afectuos, binevoitor.
Corobora(a) = a întări, a sprijini, a con-firma.
Corupţie = abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie; desfrânare, depravare.
Cozerie = convorbire intimă, (taifas).
Cracare = (teh.) procedeu industrial de descompunere a substanţelor organice.
Credul = care crede prea uşor.
Crepuscul = înserare, amurg, declin.
Criogenie = 1.(teh.) producere artificială a frigului; 2.(med.) metodă de conservare prin îngheţare a fiinţelor vii (hibernare).
Criptic = ascuns, secret, greu accesibil. limbaj obscur,
Crochiu = desen sumar, schiţă, eboşă.
Culpabil = vinovat, care a săvârşit un delict.
Cupid = lacom, avid de câştig, hrăpăreţ.

Cupiditate = lăcomie de bani, sete de câştig.
Curativ = care vindecă, lecuieşte.
Cutumă = normă de drept consfinţită printr-o practică îndelungată, obicei.

Cardi- /-card = inimă
Carto- = hartă, carte de joc.
Cefal(o)-/-cefalie = cap
Centi-/-cent = a suta parte
Cine-/cinemt(o)- = mişcare
Cito-/-cit = celulă
Con-/co-/com- = împreună(cu).
Cortic(o)- = scoarţă
-crat/-craţie = putere
Crio- = frig
Cript(o)- = ascuns, secret.
Crom-/cromat(o)-/-cromie = culoare
Cvadri-/cvadru- = patru

D

Damnat = condamnat, blestemat.
Decadenţă = regres, depravare.
Decala(a) = a distanţa în spaţiu sau în timp în raport cu ceva, a se produce un decalaj.
Decalca(a)(decalc) = a copia, a trans-pune un desen pe o altă hârtie (de calc) sau pe alt material (rezultatul decalcării).
Decalog = cele zece porunci.
Decent = cuviincios, pudic.
Deconcertant = tulburător.
Decreptitudine(decrepit)= îmbătrânire profundă, senilitate (ramolit, senil).
Defenestra(a) = a arunca pe fereastră.
Deferenţă = respect, consideraţie, con-descendenţă respectuoasă.
Defetism = atitudinea celui care nu crede în reuşita unei acţiuni.
Déjà vu = văzut cândva (pseudoam-nezie); impresia că am mai văzut situaţii sau persoane pe care în mod real le întâlnim prima dată.

Delaţiune(delator) = denunţ (denun-ţător).
Delimitativ = care delimitează.
Demitiza(a) = a înlătura un mit.
Demonic = de drac, diabolic.
Denigra(a) = a ponegri, a calomnia.
Depeizat = (despre om) fără de ţară.
Deplorabil = vrednic de plâns, jalnic.
Depravat = corupt, decăzut, desfrânat.
Depresiv = deprimat.
Derizoriu(deriziune) = lipsit de valoare, neînsemnat (luare în râs).
Desfide(a) = 1.a nesocoti o primejdie,
a sfida; 2.a provoca.
Design = aspect, formă elaborată estetic.
Despera(a) = a-şi pierde speranţa.
Desuet = demodat, învechit, perimat.
Detractor = defăimător, ponegritor.
Devoala(a) = a dezvălui.
Dezabuzat = dezamăgit, scârbit.
Dezavua(a) = a dezaproba, a nu recu-noaşte.
Deziluzie = decepţie, dezamăgire.

Dezirabil = dorit, plăcut.
Diacronic = evolutiv, istoric.
Diatribă = pamflet, dizertaţie critică vio-lentă.
Dialog = convorbire, nu neapărat doar între două persoane.
Difamant = defăimător.
Dihotomie = diviziune în două părţi a unui concept, fără ca acesta să-şi piardă înţelesul.
Dilemă = alegere între două posibilităţi nefavorabile.
Diletant = amator, neprofesionist,
Diligent = harnic, sârguincios, zelos.
Dionisiac = energic, pasionat.
Dischinezie = (med.)greutate în mişcare.
Discordie = dezbinare, dezacord.
Discreţionar = după bunul plac, sau care are prin lege întreaga libertate de acţiune.
Discrepanţă = nepotrivire importantă, dezacord major.
Disculpa(a se) = a se dezvinovăţi.

Diseminare = răspândire, împrăştiere.
Disfonie = alterare a vocii, răguşeală.
Disfuncţie = funcţionare anormală.
Disident = care se opune majorităţii.
Disimula(a) = a ascunde, a camufla.
Disipa(a) = 1.a risipi, a cheltui nebu-neşte; 2. a pierde(elimina) energia.
Disjuncte = (mat.) care nu au nici un element comun.
Disolut = corupt, decăzut.
Disparitate = lipsă de potrivire, de ar-monie.
Ditirambic = exagerat laudativ, elogios.
Diurn = în timpul zilei, care durează o zi.
Divă = actriţă, cântăreaţă renumită.
Divagaţie = digresiune, abatere de la subiect.
Draconic = sever, aspru (despre legi).
Duplicitate = făţărnicie, prefăcătorie, ipocrizie, falsitate.

Deca- = zece
Dem(o)- = popor
Demi- = jumătate
Dendr(o)- = arbore
Des-/de-/dez- = desfacere, negaţie.
Dextro- = dreapta
Di- = de două ori
Dia- = prin, de-a lungul ; între.
Diali- = separat
Digit- = deget
Diho- = în două
-dinie = durere
Dipso- = sete
Dis-/di-/dis- = separare,absenţă,opoziţie
Dis-/diz- = dificil, greu, anormal.
Dodeca- = doisprezece

E

Eboşă = 1.semifabricat obţinut prin de-formare plastică din lingouri; 2.primul studiu în realizarea unei opere plastice; studiu,(forma generală), crochiu.
Ebuliţie = fierbere.
Echivoc = neclar, confuz, ambiguu; care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două sau mai multe înţelesuri.
Eclatant = strălucitor, impresionant.
Eclectic = neconsecvent în convingeri, format din elemente adoptate mecanic, nediferenţiat.
Ecrana(a) = a proteja un anumit spaţiu.
Ecvestru = referitor la echitaţie, călare.
Eden = rai, paradis, loc, încântător.
Edulcora(a) = a îndulci, a atenua.
Efeb = adolescent, tânăr.
Eflorescenţă = înflorire.
Efluviu = 1. emanaţie gazoasă percep-tibilă; 2. (fig.) curent, flux, fluid.

Efuziune = exprimare puternică a unor sentimente frumoase, nobile.
Ejecţie,(a ejecta) = evacuare cu mare viteză a unui fluid folosit la propulsie.
Elegiac = duios, trist, melancolic.
Elevat = distins, nobil, superior, rafinat.
Elocinţă, elocvenţă = capacitate de exprimare, expunere frumoasă.
Elocuţiune = mod de aşezare a gândirii în cuvinte ; compunerea unui discurs.
Elocvent = convingător, concludent, ex-presiv.
Elucubraţie = aberaţie, absurditate, e-normitate
Eluda(a) = a evita, a ocoli voit, a ignora.
Emascula(a) = a face sau a deveni im-potent.
Emergenţă = ieşire din mediul în care se găseşte, emanaţie, rezultantă a mediului.
Emetrop = cu vedere normală.
Empatie = identificare afectivă.
Empiric = bazat numai pe experienţă.
Emul = concurent, rival.

Emulaţie = întrecere, competiţie.
Encomiastic = laudativ, elogios.
Eneagramă = metodă de cunoaştere a celor nouă tipuri de personalitate umană.
Endemic =specific unui anumit teritoriu.
Entropie = 1.mărimea a sistemelor de stare fizică, a dezordinii din sistem; 2.schimbare, transformare.
Eolian = acţionat, produs de vânt.
Epata(a) = a uimi, a şoca, a impresiona.
Epicurian =înclinat, ahtiat după plăceri.
Epigon = urmaş inferior predecesorilor.
Epistemologie(epistemic) = studiul fi-lozofic al cunoaşterii ştiinţifice (ştiinţific).
Epitaf = inscripţie funerară.
Epura(a) = a îndepărta, a purifica.
Eradica(a) = a desfiinţa, a stârpi, a ex-tirpa.
Erija(a se) = a-şi atribui un rol, fără nici un drept, a se da drept…
Ermetic = închis etanş, de neînţeles,
Erotic = senzual, de dragoste.

Escamotabil = care poate fi ascuns.
Estorca(a) = a obţine ceva prin ori ce mijloace : violenţă, şantaj etc..
Estropia(a) = a schilodi, a mutila.
Eterat = diafan,fin,care are miros de eter.
Eterogen = amestecat, de provenienţă diferită.
Etimon = (ling.) cuvânt (dintr-o limbă străină) din care derivă un anumit cuvânt.
Etnic = specific unui popor.
Etologie = biologia comportamentului animal.
Eufemism = cuvânt sau expresie care înlocuieşte o exprimare jignitoare, urâtă sau obscenă.
Eugenie(eugenetică) = teorie care preconizează ameliorarea genetică a populaţiilor umane, folosită de rasişti.
Eufonie = succesiune armonioasă de su-nete.
Eunuc = bărbat castrat, pasnic la harem.
Euristic = care serveşte la descoperirea unor cunoştinţe noi.

Eutanasie = moarte fără suferinţe (pro-vocată).
Exceda(a) = a întrece măsura, a copleşi.
Excepţie(de) = ceva neobişnuit (nu im-plică neapărat valoare).
Excizie = extirpare.
Excurs = abatere de la subiect, di-gresiune.
Exegeză = interpretare critică a unui text.
Exergă = inscripţie pe o medalie.
Exhiba(a) = a etala ceva în public, a se lăuda.
Ex-libris = vignetă (vinietă) cu numele bibliotecarului.
Exogen = 1. dezvoltat la exterior; 2. da-torat unor cauze externe.
Exonera(a) = a se achita de o obligaţie, de o datorie, de o sarcină, de o pedeapsă.
Exorcism(a exorciza) = practică ma-gică de alungare a duhurilor rele, a diavolului (a practica exorcizarea).

Exoteric = care poate fi înţeles, public, cunoscut ştiinţific.
Expansiv = comunicativ, sociabil.
Expectanţă(expectaţie) = orizont de aşteptare (aşteptare).
Expectativă = neintervenţie, aşteptarea unui moment potrivit, aşteptare previzibilă.
Expia(a) = a ispăşi o greşeală, o vină.
Expropria(a) = a trece un bun în pro-prietatea statului.
Expulza(a) = 1.a izgoni, a împinge afară, 2. a alunga pe cineva din ţară.
Expurga(a) = a elimina dintr-o carte pa-sajele incompatibile cu anumite principii.
Extatic = care ţine de extaz, ( în stare de mare exaltare sau de adoraţie).
Exudat = (med.) lichid ieşit în afara va-selor sanguine (adesea purulent).
Exultant(exultanţă) = foarte vesel, foarte fericit (bucurie).
Ezoteric = secret, ascuns, ocult.

Echi- = egal
Eco- = casă, mediu
Ecto- = în afară
Electr(o)- = electricitate
Emi-/hemi- = jumătate
Endeca- = unsprezece
Endo- = înăuntru
Enea- = nouă
Enter(o)- = intestin
Entomo- = insectă
Epi- = deasupra
Ergo-/-ergie = activitate, energie.
Eritro- = roşu
Etero-/hetero- = alt, diferit.
Etn(o)- = popor
Eto- = caracter, morav.
Eu- = frumos
Euri- = larg
Euro- = din Europa
Ex- = 1. ,,fost’’ ; 2. în afară.
Exo-/extra- = în afară

F

Fabula(a) = a povesti întâmplări ima-ginare, ca şi cum ar fi fapte reale (specific copiilor până la o anumită vârstă).
Fabulaţie(afabulaţie) = 1.întâmplările unei opere literare; 2. morala unei fabule. 3. întâmplări imaginare.
Facţiune = grup de persoane unite pe baza unor interese politice subversive.
Facial = al feţei, privitor la faţă.
Facilităţi = înlesniri, posibilităţi uşoare.
Factice = artificial, nefiresc, prefăcut.
Facultativ = nesilit, benevol.
Fair-play = respectare loială a regulilor (într-un joc, în afaceri, în sport etc).
Falanster = clădire uriaşă, în vederea utopică a lui Fourier.
Famat = (în expresia „rău famat”), deo-chiat, cu reputaţie proastă.
Fana(a),(fanat) = a se vesteji, (ofilit).
Fanatic = pătimaş, intolerant.

Fantoşă = marionetă.
Fariseism = făţărnicie, ipocrizie, pre-făcătorie.
Farniente = inactivitate, lenevie.
Fast = strălucire, lux, splendoare.
Fastidios = plictisitor, anost, searbăd.
Fatidic = profetic, fatal, aducător de ne-norocire.
Fatigabilitate =înclinaţie spre oboseală.
Fatuitate = (livresc) îngâmfare, înfumu-rare, care ascunde prostia.
Fatum(fatimă) = soartă, destin irevo-cabil, fatalitate.
Febleţe = atracţie, înclinaţie, slăbiciune pe care o simte o persoană pentru cineva, sau ceva; ori obiectul atracţiei.
Felonie = (fran.) trădare, infidelitate.
Fenotip = însuşiri şi caracteristici care se manifestă la un individ.
Fervent = înfocat, pasionat, zelos.
Festin = banchet bogat, somptuos.
Fetiş = obiect considerat a fi înzestrat cu o forţă magică, supranaturală.
Fetid = care degajă un miros respingător.

Fezabilitate = grad de utilizare opor-tună, raţională şi eficientă a resurselor.
Fiabilitate = (tehn.) grad de siguranţă în funcţionarea cât mai îndelungată a unui mecanism.
Fiasco = nereuşită completă, eşec, in-succes.
Fideism = teorie filozofică care dă prio-ritate credinţei faţă de ştiinţă.
Fiduciar = care are o valoare fictivă, convenţională.
Filipică = discurs, cuvântare cu caracter acuzator, împotriva cuiva.
Filistin = mulţumit de sine, mărginit, retrograd, îngâmfat, făţarnic, laş.
Filocalia(filocalic) = antologie de tex-te din experienţa mistică a marilor asceţi (referitor la scrierile marilor asceţi).
Finitudine = existenţă limitată, finită.
Filotimie = 1.dărnicie, generozitate ; 2.dorinţa de a câştiga preţuirea oamenilor.
Five o’clock = (engl.) ceai, gustare de ora 5 d.m., petrecere.

Flacid = care se îndoaie (despre tulpini).
Flagrant = care sare în ochi, izbitor, clar, evident.
Flotabilitate = însuşirea de a pluti la suprafaţa apei.
Formaliza(a se) = a se supăra, a fi ofensat din cauza unei impoliteţi (mojicii).
Fortuit = venit pe neaşteptate, nepre-văzut, întâmplător, accidental, inopinat.
Francmasonerie = asociaţie interna-ţională secretă cu principii politice şi filan-tropice; masonerie.
Frapa(a) =1. a surprinde, a impresiona; 2. a răci băuturile cu gheaţă.
Frenezie = stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită.
Frenologie = teorie potrivit căreia ar exista o legătură între forma şi mărimea creierului şi funcţiile psihce(pseudoştiinţă).
Frenator = care frânează, represor.
Friabil = care se fărâmiţează uşor.
Frivol = uşuratic, neserios.
Friza(a) = a se apropia periculos de o zonă neconvenabilă.

Frust = rustic, nelucrat, simplu.
Frustra(a) = a priva pe cineva de un bun, de un drept.
Fugozitate = impetuozitate, ardoare.
Fulguraţie(fulgurant) = iluminare bruscă a cerului neînsoţită de tunet (înconjurat de fulgere, sau de o lumină vie de scurtă durată).
Fulminant = exploziv, ameninţător, pro-vocator, violent.
Funest = 1. care poartă nenoroc, neno-rocire; 2. trist, funebru, sinistru.
Futilitate(futil) =1. inutilitate;2.lipsă de seriozitate, frivolitate(lipsit de importanţă).
Futurism = curent literar-artistic care neagă valorile tradiţionale exaltând pro-movarea noului, a prezentului care prefigurează viitorul.
Futurologie = ştiinţa viitorului, a pre-viziunilor ştiinţifice, a prognozării sociale.
Fuzibil = (despre metale) care poate fi topit uşor.
Fuziona(a) = a se contopi.

Fag-/-fag = a mânca
Farmac(o)- = medicament
Feno- = aparţine
Feri-/(fero-) = fier trivalent(bivalent).
Fil(o)-/-fil/-filie = prieten
Fito- = plantă
Fizio- = natură,funcţiile organismului.
Flebo- = venă
Flori- = floare
-fob/-fobie = aversiune, teamă.
Fon(o)-/-fonie =sunet, voce.
-form = formă
Foto- = lumină
Frigo- = frig
Ftizio- = tuberculoză
-ftong = sunet
Fungi- = ciupercă

G

Galanton = darnic, generos.
Generic = 1.care aparţine unui gen; 2. parte a unui film care prezintă realizatorii.
Geneză = naştere, origine.
Genuin = natural, veritabil, pur.
Geofag = care se hrăneşte cu pământ.
Geriatrie = specialitate medicală care studiază bolile îmbătrânirii.
Glosa(a) = a explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte, a adnota un text.
Gnosologie = teoria filozofică a cunoaş-terii.
Gongorism = abuz de imagini şi întor-sături de fraze pompoase.
Gordian = nod pe care nu l-a putut des-face nimeni; (fig.) situaţie complicată greu de rezolvat.
Gregar = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă.
Grobian = prost crescut, necioplit, gro-solan, bădăran, mitocan.

Grotesc = de un comic exagerat, cara-ghios, ridicol, burlesc, bizar.
Gurmand = mâncăcios.

Gastr(o)-/gastero- = stomac
Geno- = naştere; specie, gen, fel; familie, neam.
Geo- = pământ
Gin-/gineco- = femeie
Glic(o)-/gluc(o)-glicer(o) = dulce
Glos(o)-/glot(o)- = limbă
-gnostic/-gnozie = cunoaştere
Graf(o)-/-graf/-grafie = (de)scriere.

H

Habitat = suprafaţă locuită de o specie de plante sau animale, biotop.
Habitudine = obişnuinţă, obicei.
Hagiografie = studiul vieţii sfinţilor.
Hailaif = lumea bună, V.I.P.- urile.
Halo = cerc luminos în jurul soarelui, a lunii sau a unor surse luminoase din fotografii.
Halucinaţie = nălucire, vedenie.
Halucinant = impresionant, uluitor.
Hamiţi(hamitic) = vechi popoare din nordul Africii (care aparţine hamiţilor).
Haotic = în care domneşte haosul; de-zordonat, confuz.
Haplologie = suprimare a unei silabe într-un cuvânt.
Happy-end = epilog fericit al unei opere literare, dramatice, cinematografice etc.
Harachiri=sinucidere rituală la japonezi
Hebdomadar = săptămânal(ziar,revistă)
Hedonism = concepţie filozofică con-form căreia, plăcerea este scopul vieţii.

Hegemonie = poziţie dominantă; întâ-ietate, superioritate în forţă şi în influenţă.
Hemostază = (med.) oprirea unei hemoragii prin procedee medicale.
Heraldica = studiul blazoanelor.
Hermafrodit = bisexual, androgin, cu organe de reproducere de ambele sexe.
Hermeneutică = ştiinţa şi arta inter-pretării textelor vechi.
Hetacombă = măcel, masacru, carnaj.
Heteroclit(eteroclit) = ciudat, bizar.
Hialin = care are transparenţa sticlei.
Hiat(hiatus) = discontinuitate, pauză, întrerupere.
Hidos = urât, dezgustător, monstruos.
Hidră = (mitologic) monstru ca un şarpe cu mai multe capete care, dacă erau tăiate, creşteau la loc.
Hidrofil = care absoarbe multă apă.
Higroscopic = care are calitate de a absorbi umiditatea din aer.
Hieratic = 1.preoţesc;2.(arte)static,rigid.

Hierofant = preot antic grec care îi iniţia pe neofiţi în mistere şi în oracole.
Himeră = 1.închipuire fără temei, iluzie; 2.monstru în mitologia greacă.
Hiperbolă(hiperbolic) = (fil.) figură de stil prin care se exagerează ceva (exagerat).
Hipertrofie = (med.) mărire, creştere anormală a unui organ sau ţesut.
Hipism = sport cu cai.
Hirsut = neîngrijit, nebărbierit, grosolan.
Histrion(histrionic) = lipsit de talent, măscărici, bufon,(ipocrit, perfid, şarlatan).
Hlamidă = mantie purtată de antici.
Holism = concepţie filozofică care sus-ţine teza ireductibilităţii întregului.
Holocaust = 1.jertfă adusă zeilor, sacrificiu; 2.uciderea în masă a evreilor.
Homeopatie = (med.) metodă de tratament medicamentos.
Homeostazie = stare de echilibru intern.
Homeric = măreţ, grandios, puternic.
Homunculus = om foarte mic de statură.

Hagio- = sfânt
Halo- =1. soare;2. coroană luminoasă.
Haplo- = simplu, jumătate.
Hebe- = pubertate
Hect(o)-/hecat(o)- = o sută
Helio- = soare
Hema- /hemat(o)- /hemo-, -emie = sânge.
Hemi-/-emi = jumătate
Hepat(o)- = ficat
Hepta- = şapte
Hexa- = şase
Hidr(o)-[higro-] = apă (umiditate).
Hier(o)- = sfânt
Hip(o)-[hipo-] = cal (sub, în deficit).
Hiper- = deasupra, în exces.
Hipn(o)- = somn
Homeo-/homo-/omo- = asemănător

I

Iatrogen = (med.) provocat de tehnicile de diagnostic şi de tratament medical.
Iatrofobie =teamă de tratament medical.
Ibidem = tot acolo, în aceeaşi lucrare.
Iconoclast = partizan al unei mişcări bizantine împotriva icoanelor.
Iconografie = 1.disciplină care studiază operele plastice privitoare la un anumit subiect ;2.totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă etc.
Ideatic = referitor la idei.
Ideosincrazie = aversiune faţă de unele alimente, medicamente etc.
Idiom = limbă, grai, dialect.
Ignobil(ignominie) = josnic, infam, mârşav, abject (josnicie, mârşăvie).
Ikebana = artă japoneză de a aranja flo-rile şi o viziune asupra vieţii.
Ilizibil = neciteţ, indescifrabil.
Ilogism = caracterul a ceea ce este ilogic

Iluzie = percepere deformară a realităţii, amăgire, nălucire.
Imaculat = curat, nepătat, neprihănit.
Imagerie = fabrică sau comerţ de stam-pe, poze, ilustraţii.
Imanent = intrinsec, propriu naturii obiectului, condiţionat de esenţa acestuia.
Imberb = căruia nu i-a crescut încă barba.
Iminent = pe cale a se produce,inevitabil
Imixtiune = amestec nedorit, ingerinţă.
Imoral = care încalcă morala.
Impact = 1.o influenţă bruscă asupra mai multor persoane; 2. ciocnire.
Impenitent = care persistă în greşeală.
Implacabil = neînduplecat, neîndurător.
Imprecaţie = blestem, injurie, ocară.
Impudic = lipsit de pudoare, indecent.
Impuls, impulsie = tendinţă irezistibilă de a săvârşi un act, instinct.
Impulsiv = violent, nestăpânit, năvalnic.
Impunitate = nepedepsire a unui infrac-tor din anumite motive.

Imuabil = neschimbător, permanent.
Inamovibil = care nu poate fi transferat, înlocuit sau destituit din funcţie.
Inavuabil = care nu poate fi mărturisit, ruşinos, nedemn.
Incest = legătură sexuală între rude apropiate, oprită de lege şi de morală.
Incinera(a) = a arde un cadavru
Incontinenţă = neputinţa de a se stăpâni (urină, fecale), de a-şi înfrâna dorinţele.
Incontinent = lipsit de moderaţie,violent
Inculca(a) = a întipări în mintea cuiva, (a insufla) o idee, o concepţie etc.
Incumba(a-i) = a-i reveni cuiva în mod firesc.
Incunabul = carte foarte veche.
Incurabil = de nevindecat, fără leac.
Indezirabil = nedorit, neplăcut.
Indolent = apatic, nepăsător, lipsit de energie, delăsător, trândav.
Induce(a) = 1. a îndemna pe cineva să facă un anumit lucru; 2. a face un raţionament inductiv.

Inedit = nou, necunoscut, original.
Inefabil = care nu poate fi exprimat prin cuvinte, inexprimabil.
Ineluctabil = inevitabil, de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat.
Inepţie = prostie, stupiditate, absurditate.
Inerent = care face parte integrantă din ceva.
Inestimabil = extrem de valoros, de ne-preţuit.
Inexigibil = care nu poate fi pretins.
Inexorabil = implacabil, neînduplecat.
Inexpugnabil = care nu poate fi cucerit.
Inextricabil = încurcat, complicat, de neînţeles.
Infailibil = care nu poate greşi.
Infam = josnic, ticălos.
Infamant = degradant, dezonorant.
Infantil = referitor la copii, pueril, copi-lăros, neserios, naiv.
Infatigabil = neobosit, zelos.
Infinitezimal = care tinde către zero.

Infidel = necredincios, nestatornic,greşit.
Informal = neorganizat,neoficial,simplu.
Insalubru = fără condiţii igienice, nesă-nătos.
Insanitate = nebunie, nerozie.
Insidios = 1. perfid, viclean, înşelător ; 2. (despre boli)care apare pe nesimţite.
Insight = (eng.) intuiţie, revelare, ilumi-nare.
Insipid = fără gust, fad, anost, nesărat.
Intact = neatins, întreg.
Integru = constant, onest, incoruptibil.
Intempestiv = produs pe neaşteptate, la timp nepotrivit, inoportun.
Interbelic = dintre cele două războaie mondiale.
Interdisciplinar = relaţie între două sau mai multe discipline; pluridisciplinar.
Interimar = provizoriu, temporar.
Interlocutor = cel cu care se vorbeşte.
Intolerant = neîngăduitor, necruţător.
Intreprinditate = curaj, îndrăzneală.

Intrica(a se) = a se încurca, a se intersecta la întâmplare, a se confunda;
Introvertit = retras în sine, interiorizat.
Invectivă = injurie, expresie jignitoare.
Investi(a) = a depune banii pentru ceva.
Inveterat = învechit(în rele),incorigibil.
Ipotetic = presupus, îndoielnic.
Ireconciliabil = de neîmpăcat.
Irecuzabil = care trebuie admis, primit; care nu poate fi respins.
Ireprehensibil = căruia nu i se poate reproşa nimic.
Ireverenţios= necuviincios,nerespectuos.
Iso-izo = element egal.
Isihasmul = experienţă mistică, pro-cedeu monahal, meşteşugul liniştirii prin rugăciuni de comunicare cu Dumnezeu.
Izomorf = asemănător ca formă.

Iatr(o)- = medic,medical
-ician = specialist
Icon(o)- = icoană
Ideo- = idee
Idio- = propriu
Igni- = foc
Ihtio- = peşte
In-/i-/im- = privativ, negativ
Infra- = sub, dedesubt.
Intra- = înăuntru
Intro- = înăuntru,dpre interior.
Iso-/izo- = egal
– ism = sistem, doctrină, curent.
-ist = cel care practică o profesiune
-itate = calitate
-ită = inflamaţie
-iza = a face

Î

Îmbiba(a) = a umple cu un lichid sau cu un gaz (mirositor).
Împilat = asuprit, oprimat.
Încastra(a) = a lega fix două corpuri.
Încânta(a) = a fermeca, a captiva.
Închistat = închis în sine, izolat.
Încorseta(a) = a încătuşa, a strânge (în corset).
Înhuma = a înmormânta.
Înscena(a) = 1. a monta un spectacol; 2. a pune la cale acţiuni răuvoitoare.
Întreprinde(a) = a face ceva, a efectua.
Întrevedea(a) = a întrezări, a vedea în chip vag, a intui.
Învesti(a) = a acorda cuiva oficial un drept, încredere, autoritate; a împuternici.

J

Jardinieră = etajeră, suport pentru ghi-vece cu flori.
Jargon = limbaj specific anumitor cate-gorii sociale sau profesionale.
Jenant = supărător, neplăcut, stânje-nitor.
Joncţiune = legătură, unire ; locul unde se realizează legătura, unirea unor părţi.
Jovial = vesel, glumeţ, bine dispus.
Jubila(a) = a manifesta o mare satis-facţie.
Jubileu = aniversarea unui număr de ani.
Judiciar = referitor la justiţie.
Judicios = bine gândit, chibzuit, socotit.
Jugular = privitor la gât, din regiunea gâtului, care aparţine gâtului.
Juridic = referitor la drept.
Jurisdicţie = competenţa de a judeca a unui judecător sau a unei instanţe.

Justiţiar = care face dreptate sau doreşte să dovedească dreptatea.
Juxtapune(a) = a alătura mai multe obiecte, termeni, idei etc.

K

Kaki = culoare cafenie-gălbuie spre verde
Kidnapping = răpire (de copii) pentru a extorca bani sau a teroriza.
Kitsch = Pseudoartă; obiect de proastă calitate artistică.
Kilo- = o mie

L

Labil = schimbător,nestatornic,instabil.
Laborios = harnic, activ, sârguincios.
Laconic = concis, succint, lapidar.
Lacună = lipsă, gol, defect, cusur.
Lacunar = care prezintă goluri.
Lacustru = privitor la lac.
Lagună(lagunar) = parte a unei mări separate aproape complet printr-o fâşie de pământ (privitor la lagună).
Laitmotiv = 1.motiv ritmic melodic care revine într-o compoziţie muzicală ;2.Idee călăuzitoare într-o operă artistică sau ştiinţifică.
Lamenta(a se) = a se plânge, a se jeli, a se văicări, a se tângui.
Lamentabil = 1.vrednic de plâns, de compătimit ; 2. rău, prost.
Lamură = partea cea mai bună, cea mai curată dintr-un lucru (comestibil).
Lanceolat = în formă de vârf de lance.
Langaj = limbaj.

Languros = (de obicei peiorativ sau ironic)plin de duioşie,melancolie,dragoste.
Lapidar = (despre limbaj) scurt, concis, laconic.
Lapsus = 1.incapacitate momentană a cuiva de a-şi aduce aminte de ceva ştiut;2. eroare, inadvertenţă, comisă din neatenţie.
Lascivitate(lasciv) = (despre gesturi, cuvinte): senzualitate, obscenitate, imo-ralitate; (care aţâţă la plăceri senzuale ; voluptuos, obscen, imoral).
Latent = care există(ascuns) dar nu se manifestă în exterior ; potenţial.
Laudativ = care laudă; favorabil,elogios.
Laxitate(lax) = destindere, lejeritate; (care nu este strâns, lejer).
Leal = corect, cinstit, sincer, franc.
Legitim = 1.întemeiat pe lege; 2.justificat îndreptăţit, echitabil, just.
Lezmajestate = ofensă adusă unui suve-ran, desconsiderarea autorităţii supreme.
Letal = mortal, de moarte.
Letargie = indiferenţă, inerţie, inacti-vitate totală.

Lexic = totalitatea cuvintelor dintr-o lim-bă, dintr-o operă; vocabular.
Liant = material sau element care are proprietatea de a lega ceva.
Libaţie(libaţiune) = închinarea unui pahar în cinstea cuiva la o petrecere.
Libertin(libertinaj) = indecent, desfrâ-nat, lasciv,(desfrâu, destrăbălare).
Libidinos = senzual, desfrânat, lasciv,
Licenţios = indecent, impudic, imoral.
Liliputan = foarte mic, minuscul.
Limbut = guraliv, flecar, vorbăreţ.
Linşaj = ucidere fără judecată a uneia sau mai multor persoane, de către mulţime.
Literal = reproducere literă cu literă, tex-tual, întocmai exact.
Literar = care aparţine literaturii, care se referă la literatură.
Litigiu = conflict între persoane sau state
Livresc = folosit doar în cărţi,cult,savant.
Lizibil = citeţ, desluşit.
Locaţie = închiriere; loc de staţionare.

Locvace = care vorbeşte mult şi cu uşu-rinţă; vorbăreţ, limbut, guraliv.
Logos = cuvântare, discurs.
Logoree = vorbărie excesivă, limbuţie.
Loial = sincer, cinstit, leal.
Loissir = timp liber.
Lombar = care se referă la şale.
Longitudinal = care se întinde dea-lungul, aşezat în direcţia lungimii.
Lubric(lubricitate) = desfrânat, sen-zual, excitant, obscen, (desfrânare).
Lubrifiant = material de ungere pentru atenuarea frecării.
Lucrativ = care aduce profit, rentabil.
Ludic = referitor la joc.
Lugubru = înfiorător, macabru, sinistru.
Lupanar = casă de toleranţă, bordel.
Lustraţie =
Luxuriant = (despre vegetaţie) care este extrem de bogată (specific ecuatorială).

Labio- = buză
Leuc(o)- = alb
Lexico- = lexic, vocabular.
Limni-/limbo- = lac
Lip(o)- = grăsime
Lit(o)- = piatră
Logo-/-log/-logie = cuvânt, vorbire, ştiinţă.
-lalie = pronunţare, vorbire
-latrie/-latru = adoraţie, cult.
-liză = descompunere

M

Maieutică = metodă folosită de Socrate de a-şi învăţa discipolii prin conversaţii.
Maladiv = care are aspect bolnăvicios.
Malefic = cu influenţă nefastă, fatală.
Maliţios = răutăcios, caustic.
Management = arta şi ştiinţa organi-zării şi conducerii, a valorificării resur-selor.
Maniheism = doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii: al binelui şi al răului.
Marasm = apatie, demoralizare, epuiza-re fizică, decădere morală.
Marketing = cercetarea şi influenţarea pieţei, în condiţii de concurenţă.
Marotă = idee fixă, manie(obiectul ideii).
Mecena = om bogat care protejează ar-tele şi ştiinţa.
Mediocru(mediocritate) = 1. mijlociu, modest ; 2. lipsit de valoare, înapoiat.
Mediocraţie = puterea mediocrităţii.
Mefienţă = lipsă de încredere în ceilalţi.
Mefistofelic = diabolic, sarcastic, perfid.
Melanj = amestec.
Mentenanţă = menţinerea caracteris-ticilor calitative ale unui produs prin activităţi de întreţinere preventivă şi corectivă.
Mercantil = comercial, preocupat exclu-siv de câştig, interesat, materialist.
Mesalină = femeie desfrânată.
Meschin = mic, neînsemnat, egoist, jos-nic, preocupat de interese mărunte.
Mesianic = profetic, referitor la Mesia.
Metafizic = depăşind cadrul realităţii, care nu poate fi perceput cu simţurile noastre, opus dialecticului.
Metameric = privitor la divizarea cor-pului.
Metis = individ provenit din căsătoria unor persoane de rase diferite.

Mezalianţă = căsătorie cu o persoană de rang inferior.
Miasmă = miros urât, duhoare, putoare.
Mirobolant = magnific, ireal, fantastic.
Misofilie = complacere în murdărie.
Misofobie = teama exagerată de mur-dărie.
Misit = 1. persoană care mijloceşte o tranzacţie comercială; intermediar, samsar 2. emisar, sol.
Misogin = bărbat care urăşte femeile.
Mizantrop = cel care urăşte oamenii
Modic = modest, neînsemnat, de mică va-loare, moderat, convenabil, foarte ieftin.
Molesta(a) = a brutaliza, a maltrata.
Monolit = dintr-un singur bloc, omogen, bine închegat, sudat, unitar.
Morbid = bolnăvicios fizic sau moral.
Mortifica(a),(mortificat) = a supune la chinuri fizice sau morale, a tortura (mort sau chinuit, torturat).
Moto = citat la începutul unei scrieri.
Mural = aplicat pe un zid, pe un perete.
Mutual = reciproc şi simultan

Mano- =densitate
Maxi- = foarte mare
Mega- = un milion
Megal(o)-/-megalie = mare
Melo- = muzică
Meta- = 1.după, dincolo;2.transformare.
Metro-/-metrie/-metru = măsură
Mez(o) = de mijloc, mijlociu.
Mic(o)- = ciuperci
Micro- = mic, a milioana parte.
Mili- = a mia parte.
Miel(o)- = măduvă
Mis(o)-/ miz(o)- = ură
Mnemo-/-mneză/-mnezie = memorie
Mono- = singur, unic.
Morf(o) element „ formă”
Moto- = motor
Multi- = numeros
-man = 1.pasionat,obsesiv; 2.bărbat,om.

N

Neavenit = fără putere juridică, nul.
Nativ = înnăscut, natural, firesc.
Neofit = nou adept al unei religii, proaspăt adept la o grupare sau la o societate.
Nonsens = lipsit de înţeles, absurditate.
Nonşalant = nepăsător, indiferent, lipsit de grijă, degajat.
Nosografie = cunoaşterea, clasificarea tipurilor de scriere.
Notifica(a) = a înştiinţa oficial.
Nubil = ajuns la vârsta căsătoriei.

Nano- = pitic, a miliarda parte.
Necro- = mort, cadavru.
Nefro- = rinichi
Neo- = nou
Neur(o)-/nevr(o)- = nerv
Nomo-/-nomie = lege
Noo- = spirit, intelect.
Noso- = boală

O

Obedienţă = supunere, ascultare.
Obnubilat = întunecat, umbrit, slăbit.
Obscen = indecent, pornografic, vulgar.
Obscur = întunecos, neclar, umil, neîn-ţeles, necunoscut, mediocru, nelămurit.
Obstinaţie = încăpăţânare, îndârjire.
Ocurenţă = întâmplare.
Ocult(a oculta) = magic, ascuns, tainic, secret,(a ascunde, a tăinui).
Ofusca(a se)(ofuscat) = a se simţi jignit, a se supăra, a se ofensa (jignit, supărat).
Omniscienţă(omniscient) = însuşirea de a şti totul (atotştiutor).
Omofon = (despre cuvinte) care sună la fel cu altul.
Omogen = cu o structură unitară, uniform.
Omolog = echivalent, analog, similar
Omonim = 1.(cuvânt) identic ca formă cu altul, dar deosebit ca înţeles; 2.cel care poartă acelaşi nume cu altcineva.

Onctuos = unsuros, gras, uleios.
Ontologie(ontic) = ramură a filozofiei care studiază trăsăturile generale ale existenţei (referitor la existenţă).
Opuscul = scriere de proporţie redusă.
Oraţio = (isihastă sau mistică) rugăciune de convorbire cu Dumnezeu.
Orgasm = momentul culminant al plă-cerii sexuale.
Orgiasm = celebrare a orgiilor, a misterelor, în cultul lui Dionisios.
Oripila(a) = a îngrozi, a indispune foarte tare.
Ortodox = 1.cult religios; 2. (fig.) drept, corect.
Oţios = de prisos, inutil, nefolositor.
Ostentaţie = prezentare demonstrativă, etalare pretenţioasă, stridentă.
Ostil = duşmănos, vrăşmaş, defavorabil.
Ostraciza(a) = a înlătura pe cineva, a exclude, a proscrie, a exila, a persecuta.

Oct(o)-/octa- = opt
Odo- = drum
Odont- = dinte
-oid = aspect
Ole(o)- = ulei
Olig(o)- = puţin
Omni- = tot
-om = tumoare
Omo- = asemănător
Onco- = volum, masă; tumoare.
Onir(o)- = vis
Onoma-/-onim/-onimie = nume
Ont(o)- = fiinţă
Organo- = organ(ic)
Ornit(o)- = pasăre
Orto- = drept, corect.
Oste(o)- = os
Ot(o)- = ureche
Ovo-/ovi- = ou

P

Paliativ = 1. (medicament) cu eficacitate de moment;2. soluţie, măsură provizorie.
Palisadă = obstacol, fortificaţie realizată din stâlpi legaţi cu nuiele.
Panaceu = 1.medicament despre care se crede că vindecă ori ce boală; 2 (fig.) bun la toate.
Pandant = 1. obiect decorativ simetric faţă de altul ; 2. (fig.) pereche.
Paradigmă =1.Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt 2. Un model de gândire,un cadru de referinţă, o explicaţie, o modalitate de percepere şi interpretare.
Paralogism = raţionament fals.
Paranormal = în afara normalului.
Parcimonie = avariţie, zgârcenie,calicie.
Paria = persoană dispreţuită, respinsă de societate, lipsită de drepturi.
Paricid = cel care şi-a ucis părinţii.
Patronimic = de familie ; în sintagma nume patronimic (nume de familie).

Patern = părintesc.
Pattern = (eng.) model, tipar originar.
Pauper = foarte sărac, redus la mizerie.
Pecuniar = bănesc.
Pedant = meticulos, scrupulos,minuţios.
Pederast =homosexual.
Pedigree = document de origine a unui animal de rasă.
Pedofilie = atracţie sexuală faţă de copii
Pendinte =1. Care este subordonat cuiva, care depinde de…2. Care nu a fost soluţionat ; în cercetare.
Penitenţă = pedeapsă, canon, pocăinţă impusă sau autoimpusă.
Penurie = lipsă, sărăcie mare, mizerie.
Perdaf = (în expresia: „a da cuiva un perdaf’’), a certa aspru, a mustra.
Peremtoriu = categoric, decisiv, incon-testabil.
Peren = de lungă durată, care trăieşte mulţi ani(despre plante), vivace, durabil.
Perfid = ipocrit, viclean, prefăcut.

Peripatetic = (doctrină a lui Aristotel) mod de a filozofa în timpul plimbării.
Pernicios = dăunător, vătămător (pentru sănătate), periculos.
Perspicace = ager, pătrunzător, subtil.
Persuasiune = talentul de a convinge pe cineva să facă sau să gândească ceva.
Persifla(a) = a lua în râs, a ironiza.
Pertinent = adecvat, potrivit, judicios.
Picant = 1.pişcător, înţepător, iute, inde-cent.2.(fig.) atrăgător, nostim, seducător.
Picaresc = (despre opere literare) care investighează medii interlope, aventurieri.
Plauzibil = posibil, verosimil, admisibil.
Pletoric = 1. care are prea mult sânge.
2. care este prea mare, supraabundent.
Poltergeist = fenomene de manifestare ale fantomelor (ale spiritelor malefice).
Policratică = putere colectivă, a mai multora.
Potenţial = 1. posibilitate în stare laten-tă; 2. capacitate de muncă, de producţie.

Posteori(a) = ceea ce este după, ce se cunoaşte după producerea evenimentului.
Postulat = principiul care se cere acceptat fără demonstraţie.
Potent = (bărbat) viril, puternic, viguros.
Pragmatic = care pune în centru eficacitatea şi utilitatea practică.
Precoce = dezvoltat înainte de vârsta normală, timpuriu.
Predicţie = prevestire.
Pregeta(a) = a şovăi, a ezita, a sta pe gânduri, a fi inactiv, a zăbovi, a se codi.
Premoniţie = previziune, presentiment.
Prerogativă = împuternicire, privilegiu acordat unui şef de stat sau demnitar.
Prevala(a) = a predomina, a avea supe-rioritatea.
Prevala(a se) = a se folosi, a face uz de ceva în vederea realizării unui anumit scop.
Priori(a) = ceea ce este înainte, se cu-noaşte dinainte ( opus lui ,, a posteori’’)
Prodigalitate(prodig) = risipă, cheltu-ială excesivă (risipitor, cheltuitor).

Procesa(a) = a prelucra şi transforma datele prin sortare, selectarea pe baza unor criterii, sau prin aplicarea unor calcule matematice.
Profera(a) = a pronunţa injurii, ame-ninţări, blesteme.
Progerie = (boală) bătrâneţe prematură.
Prohibit(prohibitiv) = interzis prin le-ge, oprit (care interzice,care opreşte ceva).
Prolific = care se înmulţeşte repede.
Prolix = lipsit de concizie, dezlânat.
Promoţional = publicitar, de reclamă a propriilor produse sau servicii.
Propensiune = înclinaţie, tendinţă.
Prostituţie = ocupaţia femeii care se vinde pentru bani oricărui bărbat.
Proteu = om nestatornic, care îşi schim-bă mereu opiniile.
Protocronism = teorie care pune în va-loare prioritatea unei idei sau culturi.
Providenţial = divin, dumnezeiesc, dat, trimis de providenţă, excepţional.

Proxenet = cel care mijloceşte pros-tituţia.
Pruderie = atitudine afectată de auste-ritate, de falsă virtute, de prefăcută prudenţă.
Pubertate = perioada dintre copilărie şi adolescenţă, caracterizată, în principal, prin dezvoltarea funcţiilor sexuale.
Pudibondă = care afişează o pudoare exagerată.
Pudic = ruşinos, decent, sfios, candid.
Pueril = copilăros, naiv, neserios.
Punitiv = care are rolul de a pedepsi.

Pahi- = gros
Paleo- = vechi
Palin- din nou
Pan-/ pant(o)- = tot, universal
Para- = pe lângă, contra.
Pari- = egal
Pato-/-patie = boală
Patri-/patro- = părinte, tată.
Pedi- = picior
Pedi-/pedo-/-pedie = copil
Per- = 1.prin; 2. în exces
Peri- = în jurul
Petro-/petri- = piatră
Piro- = foc
Pisci- = peşte
Pitec(o)-/-pitec = maimuţă
-plegie = paralizie
Pluri- = mai mulţi
Pluto- = bogăţie

Pluvio- = ploaie
Pneum(o)-/pneumat(o)- = aer, respi- raţie, plămân.
Pod(o)-/-pod = picior
Poli- = numeros
Port- = (care) poartă, ţine.
Poso- = doză
Post- = posterior, ulterior.
Pre- = 1.anterior;2eminent;3.superlativ.
Primo-/primi- = primul
Pro- = 1. pentru; 2. anterior.
Pseud(o)- = fals
Psih(o)- psihic
Pueri- = copil

R

Radionică = metodă de diagnostic şi tratament cu ajutorul radiaţiilor.
Radiostezie = diagnostic stabilit cu aju-torul pendulului abatelui Mermet.
Rapt = 1. răpire ; 2. jaf, hoţie.
Raptusuri = impulsuri şi accese furioase.
Rebarbativ = respingător, urât.
Recidivă = 1. repetarea aceleiaşi infrac-ţiuni; 2. reapariţia unei boli, recădere.
Recitativ = fragment cântat prin care ritmica vorbirii se apropie de declamaţie.
Recluziune = pedeapsă privativă de libertate, închisoare, detenţie.
Recognoscibil =care poate fi recunoscut
Reconcilia(a) = a împăca, a pune de acord.
Rectitudine = 1. calitatea unei linii drepte ; 2. spirit de dreptate, de corec-titudine.

Recte = adică, anume; cu adevărat.
Recurent = care revine,care recidivează.
Recviem = rugăciune pentru pomenirea morţilor, cântec de înmormântare.
Redundanţă(redundant) = abundenţă inutilă de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei, exces de informaţie, (care prezintă sau se referă la redundanţă).
Refulare = deplasare, cădere în subcon-ştient a instinctelor, impulsurilor etc.
Reitera(a) = a repeta.
Rejecţie(reject) = dare înapoi, (respin-gere).
Releva(a) = a scoate în evidenţă, a pune în lumină, a observa, a sublinia.
Remanenţă(remanent) = menţinerea stării( unui corp) după suprimarea cauzei care a produs-o (care-şi menţine starea).
Remisiune = 1. iertare; 2.ameliorarea temporară sau dispariţia unei boli.
Remite(a) = 1.a preda, a înmâna; 2. a ierta de plata unei datorii băneşti.
Repudia(a) = a respinge, a renega.

Repulsie = aversiune, dezgust, oroare.
Resuscita = a reda funcţiile vitale ale organismului, a trezi la viaţă, a reînvia.
Retenţie = reţinere, oprire, acumulare.
Reticenţă = 1.ezitare, reţinere; 2.omisiu-ne voită ;
Retorică(retoric) = arta exprimării ale-se; oratorie (afectat, emfatic).
Retrograd = care se opune progresului, învechit.
Revela(a) = 1. a developa un film ; 2. (fig.) a face cunoscut, a dezvălui.
Reverenţios = respectuos, cuviincios, ce-remonios, foarte politicos.
Revolut = care şi-a încheiat menirea, ter-minat, împlinit.
Rictus = contracţie a buzelor, râs forţat.
Rocambolesc = fantastic, extravagant.
Rogaţio = rugăciune pastorală, de: mul-ţumire, laudă, preamărire, venerare.
Romanesc = care are caracter de ro-man, fantezist, imaginar.
Rustic = 1. de la ţară, câmpenesc; 2. grosolan, necioplit, neşlefuit.

Radio- = rază, undă.
Rahi- = coloană vertebrală
Re- = repetare,intensificare,înnoire.
Rect- = drept
Reo-/-ree = a curge, curent.
Retro- = înapoi
Rin- = nas
Rin(o)- = nas
Rizo- = rădăcină

S

Sacerdot(sacerdotal) = preot (preo-ţesc, sacru, solemn).
Sacrament(sacramental) = taină bise-ricească (referitor la sacrament; solemn).
Sacrilegiu = profanare a lucrurilor sfin-te, necinstire, pângărire, impietate.
Sacrosanct(sacrosant) = sacru, sfânt.
Sacru = cu caracter religios, sfânt, divin, intangibil.
Sagace = care pricepe uşor şi repede ceva, perspicace, ager, pătrunzător.
Salubru = igienic, curat, sănătos.
Samsar = mijlocitor în afaceri, misit, persoană care face din orice lucru obiect de negoţ.
Sapienţă(sapienţial) = înţelepciune, în-văţătură (cu înţelepciune).
Sardonic = (despre râs, zâmbet) plin de răutate, batjocoritor, sarcastic.
Satanic = demonic, crud, drăcesc, perfid.
Saturnalii(saturnale) = sărbătoare a-nuală la romani, închinată zeului Saturn.
Scalpel = bisturiu.
Scatologie = glumă,literatură scabroasă.
Scelerat = criminal, ucigaş, nelegiuit.
Schismă = separare de o comunitate religioasă, dezbinare, ruptură, sciziune.
Scientism = teorie filozofică care abso-lutizează rolul ştiinţei.
Scolastic = rupt de realitate, de viaţa practică, formal.
Sedentar = care nu face mişcare.
Sejur = şedere temporară într-o staţiune.
Semiologie = parte a medicinei, simto-matologie .
Semiotică = ştiinţă care studiază semnele vieţii sociale .
Senectute = bătrâneţe.
Senescenţă = îmbolnăvirea ţesuturilor sau a organismului.
Sentenţios = 1.care se exprimă prin sen-tinţe, prin maxime; 2. (fig.) pretenţios, afectat, grav.
Sepulcru(sepulcral) = mormânt (care aparţine mormântului,privitor la mormânt)
Servitute = stare de dependenţă, de obli-gaţie, de constrângere.
Sexy = atrăgător pentru sexul opus.
Sibilă(sibilic,sibilin) = ghicitoare (pro- fetic, enigmatic).
Sidera(a)(siderat) = a ţintui cu privi-rea, a uimi (ţintuit, uimit).
Sideral = astral.
Sie die = (lat.) fără termen ; amânat sie die, amânat fără a se stabili până când.
Siglă = grup de litere iniţiale, un acronim constituind o abreviere a numelui unei firme, organizaţii etc( ex.C.F.R., O.N.U.)
Silenţios = care nu produce zgomot, tăcut, liniştit.
Similitudine = asemănare, potrivire.
Simpatetic = care provoacă stări sufleteşti (tainice); sugestiv.
Sincretic = nediferenţiat, difuz, confuz.
Sincronic = 1.simultan, concomitent. 2. independent de evoluţia istorică; static.

Sincronism = 1. simultaneitate; 2. coin-cidenţă de date.
Sinecură = slujbă, funcţie bine retribuită care cere muncă minimă sau deloc.
Sinergie = asociaţie de elemente care formează un tot şi concură la realizarea aceluiaşi rezultat.
Sinergic,sinergetic = realizat împre-ună, prin unirea mai multor forţe, tendinţe.
Sinistru = groaznic, înfiorător, oribil, funest, criminal.
Sintagmă = expresie, locuţiune.
Snob = cel care adoptă fără discernă-mânt tot ce este la modă.
Sobru = simplu, auster, grav, sever.
Sociabil =prietenos,comunicativ,apropiat
Sofrologie = ştiinţa cunoaşterii de sine şi a dezvoltării capacităţilor fizice şi psihice, ştiinţa dezvoltării personale.
Solidar = legat prin responsabilitate sau interes, unit.
Sordid = murdar, dezgustător, meschin.
Sorginte = origine, izvor, sursă de infor-maţii.

Sosie = persoană care seamănă perfect cu alta şi-i poate ţine locul.
Spolia(a) = a despuia, a jefui, a prăda.
Star = vedetă, stea.
Statu-quo = situaţia existentă.
Strident = ţipător, neplăcut, ascuţit.
Stupid = lipsit de sens, absurd, idiot, prost, mărginit.
Suav = delicat,gingaş,graţios, fin,discret.
Subiacent = plasat imediat dedesubt.
Subit = brusc, inopinat, pe neaşteptate.
Sublima(a) = 1.(chimie) a trece dintr-o stare de agregare în alta, de la solid la gazos; 2.a transforma într-un mod subtil, greu de descoperit,sărind etape.3.( psiha- naliză) a transforma impulsiile sexuale în activităţi nesexuale(ştiinţifice,artistice etc.)
Subsidiar = secundar, auxiliar.
Subtil = greu de sesizat, ager, perspicace.
Suburban = 1. din suburbie;2.(fig.) lipsit de politeţe, vulgar.
Suicid = sinucidere.
Sui-generis = (lat.) în felul lui, special, specific.

Summit = întâlnire la nivel înalt.
Summum = (lat.) în gradul cel mai înalt, culme.
Subliminar = (stimulare) sub pragul minim de apariţie a unei senzaţii, ( proces ce se desfăşoară) sub nivelul conştienţei.
Superfluu = care depăşeşte necesarul, inutil, în plus.
Supliciu = chin fizic, groază, tortură, caznă, suferinţă morală.
Sursier = fântânar, găseşte sursa de apă.
Suspicios = bănuitor, neîncrezător.

Sapro- = putred
Sarco- = carne
Scaf(o)/-scaf = barcă
Scler(o)- = rigid, dur.
-scop,-scopie = observaţie
Sema- = semn
Semi- = jumătate
Semio-/-semeio- = semn
Sept-/-sepsie = infecţie
Sero- = ser
Servo- = auxiliar
Sider(o)- fier
Silv(i)-/silvo- = pădure
Simili- = asemănător
Sin-/sim- = împreună cu
Socio- = societate
Somato-/-zom = corp
Speo- = peşteră
Spermat(o)-/spermo- = sămânţă
Spiro- = spirală
Stear(o)-/steato- = grăsime
Steno- = strâmt
Stereo- = solid, în relief
Stilo- = coloană
Stomat(o)- = gură
Strato-/strati- = strat
Strepto- = răsucit
Strobo- = rotaţie
Sub- = inferior
Supra- = deasupra, peste

Ş

Şic = eleganţă, distincţie, gust.
Şablonard = lipsit de originalitate, banal, comun, stereotip.
Şaman = slujitor al şamanismului(religie primitivă), vrăjitor.
Şantaj = stoarcere de bani, de avantaje, sub ameninţarea unor dezvăluiri.
Şarm(şarmant) = farmec, graţie (ferme- cător, încântător).
Şarpantă = schelet de grinzi a unui acoperiş.
Şemineu = cămin pentru foc, sobă joasă zidită în perete.
Şicana(a) = a căuta cuiva pricină.
Şifonier = dulap pentru haine şi lenjerie.
Şintoism = religie a japonezilor.
Şoca(a) = a produce o impresie neplă-cută, a contraria.
Şovinism =naţionalism extremist fanatic.
Şuetă = conversaţie uşoară, distractivă.

T

Tabu = 1.interdicţie religioasă sau nejus-tificată; 2. ce nu poate fi atins, criticat, modificat.
Talion = pedeapsă sau răzbunare prin care vinovatul este tratat la fel ca şi vic-tima;legea talionului(,,dinte pentru dinte’’)
Taumaturg = cel care pretinde că poate face minuni.
Tanatologie(tanatic) = ştiinţă care se ocupă cu cercetarea semnelor, condiţiilor, cauzelor şi naturii morţii (de moarte).
Tandreţe = afecţiune, gingăşie, duioşie.
Tară(tarat) = defect fizic sau moral, viciu (marcat de vicii, cu tare).
Tardiv = care se face cu întârziere.
Tautologie = repetarea inutilă a acele-iaşi idei, formulate cu alte cuvinte, cerc vicios, exprimare pleonastiă.
Tedeum = slujbă religioasă oficiată în împrejurări solemne.
Telal = negustor ambulant,de haine vechi

Teleologie = studiul scopurilor, teoria finalităţii.
Teluric = pământesc.
Temporal = referitor la timp.
Temporar = vremelnic, trecător, provi-zoriu.
Tenebră = întunecime, beznă,obscuritate.
Terifiant = înspăimântător, îngrozitor.
Terific = terifiant, tulburător, îngrozitor.
Tern = şters, spălăcit, mat, monoton.
Tetra = patru.
Torid = foarte cald, dogoritor, arzător.
Totem(toteism) = animal, plantă, mai rar lucru sfânt, care ocroteşte un trib, o comunitate (credinţă în totemuri).
Transcede(a) = a se situa deasupra lucrurilor sau a fenomenelor.
Transgresie = trecere, abatere.
Translucid = parţial transparent.
Tranzienţă(tranzient) = efemeritate, tranziţie instabilitate, (trecător).
Traumatologie(traumaturg) = ramu -ră a chirurgiei care se ocupă cu îngrijirea răniţilor (medic de această specialitate).

Travaliu =1.muncă;2. momentul naşterii.
Triangula(a) = a împărţi un teren, un spaţiu în triunghiuri.
Triangulaţie(triangulare) = măsura-rea cu ajutorul triunghiurilor.
Tribulaţie = mâhnire,necaz,chin,zbucium
Triplicitate = ipocrizie, făţărnicie în cel mai înalt grad.
Tripou=local cu jocuri de noroc, cazinou.
Trivial = vulgar, de prost gust, obscen, ordinar, indecent, scabros.
Tropism = tendinţă de acomodare şi de adaptare la mediu a unei fiinţe.
Truism = adevăr banal, evident, comun.
Turbion = vârtej.
Turpitudine = faptă josnică, mârşăvie.
Tutti =(ital.) toţi.
Tutti-frutti = mâncare din tot felul de fructe.

-taf- = mormânt
Tahi-/taheo-/taho- = rapid
Talaso- = mare
Tanato- = moarte
Tauto- = acelaşi
Taxi-/taxo- = ordine, clasificare.
-tecă = dulap, cutie, colecţie.
Tehn(o)- = meserie, tehnică
Tele- = la distanţă,departe,televiziune.
Teleo- = scop
Teo- = zeu, divinitate.
Term(o)- = cald
Tomo-/-tomie = tăiere, incizie.
Tono-/-tonie = tensiune
Trans- = dincolo de, peste.
Tri-(triho-) = trei (în trei).
Trof(o)-/-trofie = hrană
Troglo- = peşteră
Trombo- = cheag de sânge
Trop(o)- = întoarcere
Turbo- = turbină

U

Ubicuitate = starea celui care este pre-zent în mai multe locuri deodată, a celui care este prezent pretutindeni.
Ufologie = studiul Obiectelor Zburătoare Neidentificate (OZN-urilor).
Ultraj(ultragiat) = ofensă, insultă, ame-ninţare violentă adusă unui reprezentant al autorităţii publice (victimă a ultrajului).
Umil = smerit, supus, modest, sărăcăcios.
Umoare(umoral) = dispoziţie sufleteas-că, fire, caracter (care reflectă dispoziţia sufletească de moment).
Univoc = care are un singur sens.
Ursuz = (despre oameni) morocănos, po-sac, neprietenos, necomunicativ.
Urticarie(urticant) = boală de piele ca-re provoacă usturime (urzicător,usturător).
Utopie(utopic) = Proiect imaginar, fan-tezist,irealizabil(iluzoriu,himeric,fantezist).

Uzanţă = practică uzuală, mod de a pro-ceda obişnuit, regulă, obicei statornicit.
Uzitat(uzual) = folosit în mod curent.
Uzufruct = drept acordat unei persoane de a folosi pe deplin un bun al altei persoane şi pe care trebuie să-l restituie, la încetarea acestui drept.
Uzurpa(a) = a-şi însuşi în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc.

Ultra- = foarte, dincolo de
Uni- = unul singur
Uro-/-urie = urină

V

Vacarm = zgomot asurzitor, hărmălaie.
Vademecum = carte (ghid), pe care o poartă cineva cu sine pentru a o consulta.
Valida(a) = a confirma valabilitatea.
Valorizare = act de preţuire, de apreciere a produselor cunoaşterii şi acţiunii.
Vandalism = distrugerea sălbatică şi ne-justificată a valorilor culturale, artistice.
Vanitate = 1. ambiţie neîntemeiată; 2. dorinţă de a face impresie; 3.orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare.
Vehement = impetuos, violent, furtunos.
Veleitate(veleitar) = dorinţă sau ambi-ţie nejustificată (persoană cu veleităţi).
Velocitate = rapiditate.
Venal = lipsit de scrupule, care face ori ce lucru(reprobabil) pentru bani.
Venera(a) = a respecta, a cinsti în cel mai înalt grad.
Veracitate = veridicitate, credibilitate.
Verbigeraţie = joc obsesiv de cuvinte.

Verbiaj = abundenţă de cuvinte inutile, vorbărie, pălăvrăgeală.
Verbozitate = vorbărie.
Veridic = real, conform adevărului.
Verism = curent literar şi muzical italian care abordează teme realiste, naturaliste.
Vernal = care se referă la primăvară.
Veros = necinstit, corupt, imoral, suspect.
Verosimil =care pare adevărat ; posibil, plauzibil, credibil.
Versatil = nehotărât, nestatornic, insta-bil, schimbător.
Vertiginos(vertij) = ameţitor(ameţeală)
Vestală = 1.(mit.) preoteasă care întreţi-nea focul în templul zeilor; 2.femeie virtuoasă.
Vestigiu = urmă din vechime, relicvă.
Vetust = învechit, uzat, perimat, demodat.
Vexat(vexaţiune) = contrariat, ofensat, jignit (ofensă, jignire).
Viabil = capabil să vieţuiască, să se menţină să dăinuiască, să se dezvolte.
Viager = despre un drept (rentă, pensie) pe viaţă.

Vibratil = care vibrează, care poate vibra.
Vicia(a) = 1.a altera puritatea aerului; 2.a strica, a corupe, a se deprava.
Vicios = 1. defectuos; 2.depravat,corupt; 3. cu vicii (despre acte sau oameni).
Vicisitudine = concurs de împrejurări nefavorabile; necaz, suferinţă.
Vindicativ = răzbunător.
Virtual(virtualitate) = care există doar ca ceva posibil, potenţial (posibilitate).
Virulent = 1. toxic, cauzator de boli, cauzat de un virus ; 2.nimicitor, violent.
Vivace =1. vioi, ager, plin de vitalitate, de viaţă; 2. peren, cu viaţă lungă.
Viziune = 1.percepţie vizuală ; 2. mod de a vedea, de a concepe(concepţie, opinie).
Vocabulă = cuvânt, vorbă.
Vocaţie = înclinaţie imperioasă pentru o activitate profesională sau artistică, la o persoană care posedă aptitudinile nece-sare.
Vogă = interes viu, dar trecător, provocat de o persoană, de o modă, de o idee etc

Volant = detaşabil, mobil.
Volatil = care se evaporă uşor(se vola-tilizează)
Volens-nolens = vrând-nevrând.
Volitiv(voliţional) = care se referă la voinţă (determinat de voinţă).
Voliţiune = act de voinţă.
Volubil = care vorbeşte mult, cu uşurin-ţă, vorbăreţ, mobil,spontan,promt, locvace.
Voluptate = plăcere a simţurilor, des-fătare, încântare, bucurie sufletească, satisfacţie.
Vorace = lacom, avid, cupid, mâncăcios.
Votiv = care are ca obiect o făgăduinţă către divinitate, hărăzit,închinat divinităţii.
Vulgar = grosolan, necioplit, banal.

Vas(o)- = vas, canal
Vice- = locţiitor, adjunct.
Video- = vedere
Vivi- = viu
-vor = mâncător

X

Xenofobie = ură faţă de străini şi faţă de tot ce este străin.
Xerox = aparat de multiplicare uscată, prin xerografie.
Xifoid = în formă de sabie.
Xilofag = (despre insecte) care se hră-neşte cu lemn.
Xilofon = instrument muzical de percuţie din lame de lemn acordate, lovite cu nişte ciocănele.
Xilogravură =1.arta de a grava în lemn; 2. stampă cu un clişeu gravat în lemn.

Xen(o)- = străin
Xer(o)- = uscat
Xifo- = sabie
Xil(o)- = lemn

Z
Zapis = document, dovadă scrisă, act.
Zeflemea = ironie uşoară, luare în râs.
Zel = râvnă, sârguinţă, ardoare.
Zenit = (astr.) punct de intersecţie al verticalei locului cu sfera cerească, situat deasupra capului observatorului.
Zexe = 1. cuvânt prin care se atrage atenţia asupra unei primejdii: atenţie! 2.termen prin care cineva îşi exprimă dispreţul faţă de o afirmaţie lipsită de temei: fleacuri, prostii!
Zibelină = samur, animal de blană.
Zigot = celulă rezultată prin unirea a doi gameţi,(ou).
Zoofag = care se hrăneşte cu carne de animale, carnivor.
Zoogenie =studiul dezvoltării animalelor
Zoolatrie = cult al animalelor în religie.
Zoomorf(zoomorfic) = (în artele plastice) care reprezintă animalele.

Zahar(o)- = zahăr
Zigo- = jug, unirea a două elemente.
Zim(o)- = drojdie, ferment.
Zo(o)-/-zoar/-zoic = animal
-zof/-zofie = înţelept, înţelepciune.
-zom = corp